Supa de "rawsii" sau Supei la plic ar trebui sa-i fie frica, foarte frica!

Sau ma rog producatorilor de supa la plic. Eu stiu cativa pe care i-as boicota si maine. De fapt, si astazi, drept pentru care chiar va invit sa luati aceasta reteta ca pe boicotul meu personal la adresa supei de plic si a producatorilor ei din toata lumea.

OK, n-am mai scris de mai bine de o jumatate de an pe blog din varii motive, toate legate de schimbari si agitatia aferenta lor, dar nu pot in ruptul capului sa las perioada atat de bogata a recoltelor sa treaca fara sa o marchez cumva. Pentru ca eu personal sunt intr-un post de sucuri si smoothie-uri de o luna incheiata, o marchez cu aceasta supa de rosii cu care va amenint inca din titlu:)

E o supa de rosii simpla si absolut satisfacatoare, in care am pus o varietate de legume de sezon unele mai gustoase decat altele, cam toate romanesti si toate tratate cu multa atentie si dragalasenie pe parcursul sumarei lor preparari.

Nu ma mai lungesc, asa arata check-list-ul supei de rosii crazy good si raw pe deasupra:

4 rosii proaspete de marime medie, 4 castraveti cruzi mijlocii, 1 gogosar rosu mare, 4 jumatati de rosii uscate la soare, 2 catei de usturoi maricei, 2 linguri cu varf de seminte organice de canepa, 1 lingura ulei de masline extra virgin, 1 lingurita de ulei picant, 3 linguri de otet balsamic, 1 lingurita boia de ardei dulce si doar foarte putina apa plata, sau cam cat sa rezulte consistenta pe care o preferati.

Asa a aratat supa mea de rosii:


Pregatirea efectiva a supei – extrem de intuitiva:) Am maruntit nu foarte elaborat toate legumele, punand in blender rosiile in primul strat de langa cutit. Castravetii i-am pus fara coaja cu gandul la o textura mai prietenoasa a supei mele, in lipsa unui Blendtec (ce sa fac, momentan mi se pare prea scump).

Despre semintele de canepa si beneficiile lor am mai scris si nu vrea sa ma repet, dar adaug ca uleiul de masline chiar este extravirgin (a se citi ca nu l-am luat de la supermarket, caci nu ma mai incred in etichete) si provine din Grecia, unde am ramas cu gandul din iulie si pana acum.

Uleiul picant este pregatit in casa, pe baza de ardei rosu foarte picant care se tot macereaza de vreo saptamana in acelasi ulei de masline grecesc. Otetul balsamic vine de la Oliviers & Co, ceea ce va doresc tuturor. E scump, stiu, e chiar “piperat” de scump, dar sa stiti ca, folosit cu cumpatare si respect (la aproape 100 de lei sticla normal ca-l respecti), te tine cateva luni bune. Si mai are un avantaj enorm, acela de a fi 100% natural, ceea ce il face in ochii mei un produs de lux.

Ultima nota bene se duce catre boiaua de ardei dulce care vine din Creta, adus de BioBunatati. Cata bucurie imi face acest gand poate nu intelegeti! Ma rezum la a spune ca mancand din supa mea m-am gandit nu numai la recoltele bogate ale taranilor romani, dar si la plajele sudului extrem grecesc si la soarele cotropitor si la gustul minunat al tuturor legumelor de pe acele meleaguri.

Stiti cat mi-a luat sa spal legumele, sa le toc, sa le dau bine-bine prin blender si apoi sa le pun in farfurie pe post de supa delicioasa si cruda? 15 minute. Eu chiar cred ca rivalizeaza pe buna dreptate cu supa la plic si o si invinge. Si mai cred ca toti cititorii de aici inteleg de ce. Drept pentru care ii iubesc si ii respect!