Sucul serbet de lamaie

Iata si cea de-a saptea reteta de suc, care este o adaptare personala pornind de la o sugestie din programul de 7 zile cu sucuri de care v-am tot vorbit in ultimele postari - nu mai spun inca o data ca ar fi prea mult:-)


Sucul este acesta:

Iar ingredientele sunt acestea:
- 2 mere romanesti Golden Delicious
- 1 mar Red Delicious (Mega Image il aduce din Grecia)
- 1 treime dintr-o lamaie galbena cu coaja cu tot (am spalat lamaia foarte bine cu apa si bicarbonat de sodiu. Ideal lamaie organica.)
- cateva cuburi de gheata


Merele si lamaia se storc, apoi sucul se toarna peste cateva cuburi de gheata. 


Odata cu aceasta saptamana in compania sucurilor cu siguranta am redescoperit lamaile galbene si pe cele verzi. Sunt o completare foarte necesara in unele smoothie-uri care ies prea dulci, iar in combinatie cu sucul de mere dau un elixir care chiar te duce cu gandul la serbet. Mie una mi-a placut foarte tare si gustul de final usor intepator produs de coaja lamaii.


Dincolo de faptul ca lamaile sunt puternic alcalinizante (o conditie interna in care organismul nostru nu mai face loc infectiilor, pentru a numi doar un singur beneficiu), sucul si pulpa de lamaie sunt puternic antibacteriale, antivirale si sporesc imunitatea. Sucul de lamaie este un digestiv foarte bun, asadar ajuta daca ti-ai propus sa slabesti. 


Cantitatea mare de vitamina C din lamai contribuie de asemenea la infrumusetea pielii, iar adeptii cosmeticii naturale afirma ca sucul de lamaie pus seara pe fata si lasat pana dimineata amelioreaza si poate chiar vindeca acneea.


Go lemon!:-)

Combo probiotic

Saptamana trecuta va promiteam 7 retete de sucuri; 5 se afla deja pe blog, astazi avem numarul 6. Pana atunci sa va povestesc putin de saptamana trecuta pe care am petrecut-o exclusiv in compania nutritiva a sucurilor si smoothie-urilor semnate de Jason Vale.


Este un program de detoxifiere si slabire, mai eficient chiar decat promite! Si asta inseamna maaaare lucru:-) Cartea care povesteste ce si cum e de fapt un manual foarte bine pus la punct, din care nu mai putin de jumatate este doar pregatire psihologica. Un discurs foarte bine inchegat, extrem de argumentat si inspirational - exact ce ai nevoie daca esti in cautare de detoxifiere si slabire asistate.


Nu e prima oara cand renunt la mancarea solida, anul trecut am stat vreo 30 de zile pe lichide; facute dupa mintea mea. Acum vad o diferenta foarte mare fata de un regim in care totul e facut cu pregatire prealabila si cu un program foarte bine articulat, care m-a impulsionat sa incerc gusturi noi si sa nu uit niciodata de superalimentele verzi. Hi-hip-ura pentru Jason Vale!


Pe scurt: ma simt mult mai energica (desi s-a intamplat sa lupt cu un torticolis recurent), dorm mai putine ore, am slabit 4 kg (fara sa simt ca sunt frustrata), mi-am luat trambulina si am inceput sa ma distrez cu ea (la fel si restul familiei mele) si simt ca de-abia acum - dupa doi ani si jumatate de alimentatie sanatoasa si atenta - am facut cu adevarat loc sucurilor de legume si fructe in viata mea. Sunt o cale asa usoara de a te tine alimentat(a) la cote optime si de a lua si suma de superalimente (spirulina, praf de iarba de grau, probiotice, Vitex, MSM, reishi...) - greu de inghitit doar cu apa. Iar experienta personala mi-a aratat din plin ca fara ele, superalimentele, nu prea poti sa ramai corect si eficient si inteligent pe calea hranei sanatoase.


Dar destul, e timpul pentru reteta. E un suc incredibil de usor de facut si nici nu e o mare inventie:-) L-am preparat pentru ca in timpul saptamanii trecute am redescoperit merele Golden Delicious romanesti, acelea verzi. Sunt de altfel singurele mere care isi mai pastreaza acum suculenta.

Ingrediente
- 3 mere Golden Delicious romanesti
- 1 sfert de ananas mijlociu
- Continutul unei capsulei de Acidophilus & Bifidus


Fructele se storc, iar sucul rezultat se amesteca cu continutul capsulei mai sus mentionate. 


Asadar, a venit timpul sa scriu cateva randuri despre probiotice, iar punctul de plecare este ca trebuie cu totii sa realizam ca suntem in fapt un fel de macro-organism unde salasluiesc comunitar milioane de bacterii. Si bune, si rele. We are not alone, people! They're here!:-) Acestea fac ceea ce Donna Gates numeste chiar poetic, gradina noastra interioara. La fel cum ne-am purta cu un petic de pamant care ne produce legume si fructe, la fel trebuie sa ne ingrijim si de spatiul acesta interior vibrant. Trebuie constientizat si cultivat. Primele simptome ca nu facem asta este ca nu ne simtim bine in pielea noastra dupa mese, ca nu putem manca orice fel de legume si fructe fara sa avem probleme de aciditate sau balonare, ca avem eruptii pe piele, ca avem imunitatea scazuta. 


Gradina noastra interioara este terenul pe care aruncam semintele - daca nu e fertil aruncam degeaba cele mai bune seminte. Mancam adica degeaba cele mai bune alimente si luam cele mai inteligente suplimente, iar adevarata sanatate se va lasa totusi asteptata. 


Cele mai bune probiotice le obtinem din mancarea fermentata (varza acra e un exemplu bun) si din iart sau lapte batut de buna calitate, facute acasa - pentru cei care mananca in continuare lactate. Si putem experimenta si cu probioticele pe care le fac companiile cu renume in domeniu - recomandarea mea in link-ul de aici.


Revenind la sucul meu, el este savuros si racoritor si viu.

Enjoy!


sursa foto 1: hortex.com

Veşti bune şi crude, pardon proaspete

Am motive bune de încantare, căci încep să simt să prinde contur şi în Bucureşti la mine o comunitate raw vegan. Cum mi-am dat seama? Păi m-a invitat la ea „acasă” Andreea Lăzărescu.

(Nu pot să nu mă distrez puţin pt că-mi amintesc cum zice Elizabeth Gilbert în faimoasa Eat Pray Love „guru a mea”. Aşa mi se pare şi mie Andreea, guru a mea, cea care a deschis porţile raw veganei din mine. OK, sunt de acord că meritul de fi păstrat porţile deschise îmi aparţine, că mai contribuie şi Raul cu creativitatea lui specific-nestăvilită şi gusturile absolut fabuloase ale mâncării negătite. Dar şi Andreea rămâne guru a mea, că studiază tot ce mişcă pe lume în domeniul nutriţiei şi sănătăţii).

Dar, veşti ultra-mega bune deci: comunitatea raw prinde rădăcini în vecinătatea casei mele chiar căci Andreea a decis să-şi deschidă magazin raw, unde vom găsi nu doar ingrediente raw şi super foods, dar şi câteva preparate numai bune de convis oamenii că există viaţă bună după aragaz. Deschiderea va avea loc la sfârşitul lunii iunie, eu sunt martoră că lucrările sunt în plină desfăşurare şi că oamenii se agită cu folos cât e ziua de lungă şi e destul de lungă, că e vară. Deci final de iunie, puneţi-ă un semn acolo undeva: strada Elena Cuza.

Se va chema, check this out, La Vie en Rawz!

Vă promit că dacă veţi gusta şi din bomboanele de ciocolată ale Andreei sau din saleurile ei negătite sau din sucurile ei energizante 100% naturale o să tot faceţi potecă pe strada asta. Eu sigur voi face:)

Şi poate vă va tenta şi cu serviciile conexe. Despre acestea, mai multe într-un număr viitor!

Despre lapte şi discriminarea de gen

Pentru cei care cred că dacă mănânc crud şi vegan mi-am schimbat doar regimul alimentar, think again! Adică sincer am pierdut numărul perspectivelor cu totul noi care mi s-au deschis de la schimbarea asta din februarie...

Că nu mai mănânc la restaurante (da, ştiu, pentru unii pare un chin, dar vă zic eu că se poate să ieşi cu prietenii şi să fie ok chiar şi fără să mănânci, iar cei care au experimentat că pot să se simtă foarte bine într-un club fără să fie trosniţi bine cu alcool sunt sigură că înţeleg), că sunt aproape self sufficient când vine vorba de produse cosmetice, că am energie pentru mine times two, că sunt plină de viaţă şi încredere şi de sentimente că Universul ăsta nu mă lasă de fapt de izbelişte, că mă simt bine cu mine şi cu cine sunt, că sunt mai atentă la etică.

Aici voiam să ajung de fapt. La etică.

La începutul lunii iunie Naţiunile Unite (prin International Panel for Sustainable Resource Management) dădea presei un raport cu un mesaj esenţial: haideţi să promovăm şi îmbrăţişăm o dietă vegan, pentru că aşa ar fi etic: adică ar fi un prim pas vital în combaterea sărăciei şi a schimbărilor climaterice negative.

How so? Mii de hectare sunt despădurite anual pentru creşterea vitelor, de exemplu. Producerea cărnii consumă de 10 ori mai mult combustibil fosil decăt producerea hranei vegane. Mai mult de jumătate din recolta agricolă globală este destinată hrănirii animalelor de crescătorie. Transportul delicateselor dintr-un colţ al lumii într-altul are o amprentă de carbon imensă. Nu se mai ajunge la consum prin suferinţă. Şi aşa mai departe.

Înainte de acest raport însă am avut şi eu o epifanie personală gândindu-mă la consumul de lapte şi lactate, pe care nu-l chestionăm (mai) deloc. Mi s-au deschis însă nişte portiţe în minte, la ceva timp după ce am renunţat la lapte, şi m-am gândit la muls şi la cât de etic este să-l facem noi oamenii.

Oameni buni şi dragi, mulsul femelelor vite, capre, bivoliţe sau oi nu este decât rezultatul, ba pardon mijlocul prelungirii forţate a lactaţiei!!! Nu există vaci de lapte, aşa cum ne convine să credem. Nu, aceste vite au şi ele un pui, pe care oamenii îl lasă la ugerul mamei o perioadă după care gata, lasă că o mulgem noi pe mama ta, dar nu-ţi dăm ţie laptele, tu treci pe iarbă! Nu că n-as considera iarba un super aliment, acum după atâtea lecturi raw veganeJ Şi o tot mulgem şi nu ne oprim din această practică abuzivă pentru că vrem să bem lapte pentru calciu (poveşti!!!) şi să facem brânzeturi (pentru gust şi pentru calciu).

Poate că nu mulţi veţi înţelege epifania mea. Dar toate cititoarele care au fost mame şi ştiu ce înseamnă lactaţie şi alăptare (şi îşi amintesc ce proces greu este de fapt) şi se imaginează puţin în postura de a fi forţate să “lacteze” de cineva dincolo de propria lor persoană, mă vor înţelege.

Cum simt şi trăiesc feminist, nu pot să mă opresc din a gândi şi spune că până şi în regnul animal viaţa de femelă e mai grea decât cea de mascul.

Si povestea mea:)

Şi pe post de subtitlu: I was a yo-yo girl

Pe 23 februarie anul acesta, dis de dimineaţă, nu ştiam ce decizie covârşitoare urma să iau în chiar noaptea care urma. De la unda de şoc pornită de primele pastile anticoncepţionale, adică de foarte tânără, ajungesesem o yo-yo girl. Cu ups şi downs pe scala cântarului mult detestat. Ups pe fond de comfort food de tipul pizza şi Pepsi, o cutie de îngheţată, o ciocolată întreagă şi încă câteva bucăţele. Downs în săptămânile de încrâncenare şi luptă acerbă cu ce-mi spunea ba creierul, ba stomacul.

Acum, nici cu sănătatea n-o duceam strălucit. Am crescut, ca mulţi dintre voi, în era piramidonului şi a penicilinei V şi a tratamentelor invazive sau urechiste. Imunitatea mea se arăta la pământ la început de iarnă, la primul contact cu cineva răcit, la fiecare imprudenţă ce se solda cu încă o infecţie urinară.

Nu m-am gândit niciodată că eu sunt principala responsabilă pentru sănătatea mea, ci credeam că aşa e să fie. Puteam să-mi spun de 100 de ori că I am what I eat, că degeaba... Cedam în faţa unei pungi de pufuleţi sau a unui hamburger.

Nutriţie nu studiasem niciodată.

Însă în vara trecută citisem Easyweight a lui Allen Carr şi fusesem pentru câteva luni vegan. (Pentru cei mulţi care de-abia se întâlnesc cu conceptul, vegan înseamnă o variantă mai radicală a vegetarianismului, în sensul că eliminasem nu numai carnea, dar şi lactatele.) Renunţasem din comoditate şi din lipsă de prea multe informaţii.

Dar pe 23 februarie, motivată oricum de căutări interioare şi exterioare şi ştiind că o decizie bună tot va trebui să iau în legătură cu alimentaţia mea, am descoperit un blog în română unde o femeie căuta prozeliţi pentru noul ei stil de viaţă: raw vegan. Eu am înţeles din prima despre ce e vorba, dar ceea ce m-a convins, definitiv cred eu acum, au fost filmele ei de căpătâi postate la loc de cinste: Food Matters şi Raw for Life.

Aceste două documentare mi-au schimbat viaţa şi pentru asta, Andreea Lăzărescu, îţi mulţumesc. Şi pentru comentariile tale persuasive, al căror limbaj arhaizat mai întâi m-a deranjat:) Şi pentru că odată începută aventura aceasta a hranei fără foc, iubitul meu mi s-a alăturat, iar determinarea mea de a-mi o hrăni mai bine şi copilul e din ce în ce mai puternică.

Din 24 februarie sunt raw vegan.

Nu mai mănânc carne sau lactate sau ouă sau peşte, nu mai folosesc aragazul deloc şi în viaţa mea au reintrat la loc de cinste fructele, legumele, seminţele, grâul, germenii, curmalele şi superalimentele. Lista e lungă deci nu sunt malnutrită cum probabil mulţi îşi imaginează după excluderile de mai sus.

Nu te invit să-mi urmezi exemplul. Doar vino pe aici ca să vezi ce gătesc eu sau partenerul meu de viaţă şi de raw food-ism, să te inspiri ca să mănânc măcar o masă cu adevărat hrănitoare şi sănătoasă şi să afli tot felul de informaţii cruciale despre alimentele pe care le consumi.

Bun venit cititorule

Incep postarile pe acest blog prin a va impartasi experienta mea legata de stilul de viata RAW si intamplarea care a dus ca eu sa adopt acest stil de viata.

In realitate de cad ma stiu nu am fost o persoana abuziva in ceea ce priveste mancarea, dar nu neg faptul ca am fost si sunt un gurmand. Imi place sa mananc pentru gust, caci imi plac mancarurile savurase, cu un gust si miros echilibrat si imbietor.

De altfel, fara sa imi dau seama de relevanta, inca de mic (aici ma refer la varsta de 5 ani - ca va vine sa credeti sau nu asa este) memorasem reteta de chec a mamei mele pe care o preparam fara probleme. Da, din pacate aprindeam focul la cuptor si manuiam forma fierbinte de chec nesupravegheat. Din fericire nu s-a intamplat nici un accident.

Adult fiind, am constatat ca imi place sa gatesc, dar nu pentru mine in mod special ci pentru a-i rasfata pe cei din jurul meu cu diverse mancaruri adaptate si inventate dupa cum consideram ca se echilibreaya gusturile. Astfel am ajuns sa gatesc fara probleme mancare chinezeasca, care are un gust excelent (este confirmat de persoane care au mancat) dar care nici in prezent nu stiu daca retelele originale sunt asa cum eu le prepar.

Cu totul diferit s-a intamplat cu bucataria italiana care in ceea ce ma priveste devanseaza cu mult bucataria chinezeasca, sa nu mai vorbim de gustul rafinat si calitatea mancarii. Nu pot sa spun ca sunt un expert in gatirea bucatariei italiene, dar cu siguranta ma pricep.

Dupa cum observati, nici un semn de mancare altfel decat gatita, asa cum multi dintre voi imi imaginez ca sunteti familiari.

Doar ca, oricat de mult apreciam mancarea si incercam ca tot ce gasesc sa fie sanatos si savuros, nu pot spune ca dupa masa ma simteam in mod special bine. Ma simteam pur si simplu un om care a mancat bine si suficient, care avea bine cunoscutele stari de somnolenta dupa masa de pranz, eventual ma simteam putin mai greoi in functie de cantitatea de mancare consumata; ce mai, ma simteam asa cum ne simtin in marea majoritatea atunci cand dieta noastra alimentara este compusa din mancare gatita, cu consum de carne, lactate, oua, legume.

Asta nu inseamna ca nu ma simteam bine asa cum eram! Din contra, aveam senztia ca asta este sanatos – sa ai o dieta echilibrata cu un consum moderat, fara excese din fiecare categorie alimentara. Dar cu toate acestea, colesteroul meu era extrem de mare, la fel si transaminazele, care se incapatanau sa scada la valori normale. Cu siguranta ceva din dieta mea era factorul sustinator al acestei anomalii, dar sincer va spun nu stiu care era factorul nici acum.

Acum 3 luni insa, iubita mea a inceptut sa-mi vorbeasca de ceva ciudat pentru mine, care credeam ca este vorba de o dieta anume de slabit. Nu neaparat ca eu nu ma preocupam de felul in care arat, ci din faptul ca niciodata nu am tinut un regim special pentru a slabi sau a-mi mentine silueta (da, si barbati se gandesc la aceste lucruri, unii mai mult, altii mai putin dar cu siguranta o facem).

Subiectul discutiilor era acest concept de dieta alimentara numit RAW VEGAN, care face distinctia intre vegetarianul care consuma mancare vegetala gatita si eventual lactate si vegetarianul care consuma in dieta vegetale in stare naturala fara a fi influentate prin gatire.

In toata aceasta poveste, meritul meu cel mai mare a fost ca am stiut sa ascult ceea ce iubita mea imi spunea fara nici un efort sau intentie din partea ei in a ma convinge sa adopt un regim alimentar, altul decat cel pe care-l aveam.

Adevarul este ca, odata ce accepti sa intelegi si sa te interesezi de ce inseamna mancare sanatoasa, iti este destul de greu sa mai poti consuma cu detasare si nonsalanta mancare care chiar daca este gustoasa are mai multe dezavantaje decat beneficii asupra intregului organism.

Motivul pentru care am adoptat dieta RAW VEGAN in viata mea , este reactia mea constienta la nevoia de a-mi da sansa sa traiesc o viata sanatoasa si armonioasa. Nu vreau sa traiesc in moderatie si cumpatare asa cum stiam foarte bine sa ma alimentez cu mancare gatita, ci vreau sa traiesc sanatos in armonie cu propriul meu corp, unde mai pui ca asta ma face sa apreciez in egala masura viata, vitaitatea si tot ce este sanatos si ecologic dincolo de ingrasaminte, sintetice, chimicale si conservanti!

Un alt aspect al dietei raw este faptul ca organismul pastreaza ce are nevoie fara a depozita surplusuri de grasime spre exemplu si da, este singura modalitate de care eu am aflat si care ca efect secundar te ajuta sa slabesti sanatos foarte repede si armonios, fara efecte secundare – incredibil dar adevarat.

In momentul in care am adoptat stilul de viata raw aveam aproape 80 kg la o inaltime de 1,73 m, ceea ce nu era nici mult nici putin, dar in prezent, dupa 3 luni de raw am 63 kg iar inceputul de ,burta’ este amintire, sunt incomparabil mai elastic, vitalitatea mea este cu mult mai mare, iar bioritmul nu mai cunoaste caderi in timpul zilei, tonusul meu de viata fiind la fel de ridicat in orice moment.

De fapt, in jurul varstei de 30 si ceva de ani mi-am regasit vitalitatea de la 16 - 18 ani.

Paradoxul este ca acum manac mult mai multe dulciuri, dar in forma naturala, de care sunt indragostit efectiv. Motiv pentru care am inceput sa inventez retete de bomboane raw.

Mai mult de atat, internetul si beneficiile globalizarii imi dau acces nelimitat la informatii vaste, detaliate si extrem de multe. Dar asta este subiectul unei alte postari...

In concluzie draga vizitatorule, imi doresc ca postarile mele sa-ti imbogateasca viata, nu sa ti-o schimbe. Asta cred ca tine doar de tine. Nu spun ca viata mea este mai buna sau mai proasta decat a ta, ci spun ca este viata pe care eu am ales-o si o iubesc!

Sper ca si tu sa-ti iubesti viata cel putin pe cat eu mi-o iubesc!