O, ce salata minunata!!!

Nu stiu de ce m-au apucat salatele! Mai ales ca e o perioada in care toata lumea vorbeste de cozonaci sau carnati. Si chiar nu vreau sa plictisesc. Doar ca salata thailandeza cu spanac si mango este prea buna ca sa nu ajunga imediat pe blog. Sau poate o tot dau cu salatele pentru ca in mod stereotip ele sunt corelate cu femeile, iar eu in ultima vreme m-am gandit mult la cat de bine, cat de foarte bine ne-ar fi daca intre noi, femeile, ar exista putin mai multa solidaritate. SU-RO-RI-TA-TE! SU-RO-RI-TA-TE! Va veni si vremea aceea:)

Dar salata! Astazi am gustat-o pentru prima oara, astazi va scriu despre ea. Expertiza pentru ea vine de peste ocean, de la prietena mea din Toronto, care a pregatit-o in colaborare cu o alta prietena. Sa vedeti ce iese cand se pun laolalta doua minti de fete:


Ingrediente: o punga de spanac Baby (achizionata de la Mega Image unde spanacul e mic, frumos si proaspat), 1 mango intreg (copt, dar nu atat de mult incat sa fie zemos; nu stiu cum s-a intamplat, Raul a cumparat un mango perfect: copt si taricel si fff gustos), 1 ceapa rosie mijlocie, 1 ardei kapia rosu, 1 morcov maricel si o mana mica de seminte de susan.

Spanacului n-ai ce-i face decat sa-l speli temeinic; am observat ca se inmoaie un pic dupa asta, dar... coafura rezista:) Morcovul se face fasii subtiri, ardeiul kapia la fel, ceapa se taie rondele, mango cubulete, iar semintele de susan se imprastie la liber.

Ca sa-si merita si numele de salata thailandeza, iata cum preparam sosul:

2 linguri ulei extra virgin de susan, 1 lingura ulei de masline presat la rece, 2 linguri sos de soia, zeama de la un sfert de lamaie si o lingurita plina de miere.

Pentru o incorporare usoara, incepeti cu mierea, adaugati sosul de soia, frecati bine pana la omogenizare, apoi puneti pe rand restul lichidelor, avand grija ca dupa fiecare sa omogenizati inca o data si inca o data si inca o data. Sosul acesta, credeti-ma pe cuvant, merita tot efortul!

Pentru uleiul de susan, indreptati-va pasii spre orice plafar din vecinatati ca precis veti gasi intr-o varianta extra virgina. Si pentru ca nu e un ulei pe care sa-l folositi toata ziua buna ziua, o sa va tina destul timp! Noi folosim sos de soia bio si cred ca merita investitia. Semintele de susan - tot la plafar. Despre ele, am mai scris, nu vreau sa ma repet: afrodiazice - cupru - calciu, ca sa punctez doar esentialul.

Pentru toate "surorile" mele, pofta buna!:)

Salata Garbo

Stiati ca am dat un interviu pentru www.garbo.ro? Big, big smile! Pentru curiosi, este aici, si vorbeste despre ce inseamna sa fii raw vegan, care sunt avantajele si provocarile, cum urmeaza sa punem noi traditia in cui de Craciunul acesta. Am fost intervievata de o jurnalista foarte tanara, careia ii admir interesul pentru hrana sanatoasa, de care as fi vrut si eu sa dau dovada la douazeci si un pic!!! Dar sa fii raw vegan niciodata nu e prea tarziu:)

Asadar, Iuliei si lui Garbo.ro le dedic eu aceasta salata, facuta de Raul acum ceva vreme si ramasa in folderul soon to be released.


O postam pentru ca e o prea vie dovada ca o salata poate fi hranitoare si delicioasa. Cu atatea ingrediente usor de procurat si numai bune, salata Garbo (sic) poate sa fie singurul fel pe care il mananci la o masa si tot sa te simti satisfacut(a). E de asemenea o alternativa, caci stim cu totii cat de importanta este diversitatea.

Si cand spun ca este importanta, am in vedere sensul foarte larg: nu numai ca ne plictisim daca nu mancam variat (nu-i asa ca e ultra-mega adevarat?), dar corpul nostru chiar are nevoie sa consumam verdeturi si legume si fructe si seminte de toate felurile. Pentru ca fiecare ne aduce cate ceva, pe care poate nu-l gasim suficient decat acolo.

Ingrediente: 1 punga de spanac baby (deci cu frunze mici), 1 avocado bine copt, 1 ceapa rosie de marime mijlocie si 2 maini sanatoase de vlastari de floarea soarelui.

Spanacul se spala si atat:) Avocado se curata de coaja si se taie in cubulete, ceapa se taie rondele, iar vlastarii se scot din cutie si se spala bine bine si atat:)

Apoi vine sosul: 2 lingurite tahini, 1 catel de usturoi fara germenele de la mijloc (in felul acesta e mai usor digerabil si evitam si mirosul neplacut), 1 lingura ulei de masline presat la rece, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita de miere (optional), 2 linguri de apa, sare dupa gust si ta-nam 1 lingura de faina din seminte de in.

Usturoiul se piseaza bine-bine-bine, apoi se amesteca cu restul ingredientelor si voila sosul pentru salata cu spanac Garbo.

Ca sa nu ma credeti pe cuvant, o sa va zic cate ceva ca sa intelegeti de ce salata aceasta este un melanj de bunatati, lasand gustul la o parte! Verdeturile ne dau minerale de tot felul, spanacul puncteaza foarte bine la capitolul fier dupa cum sa stie, sunt foarte usor digerabile, etc. Avocado face tot ce am spus aici si are si virtutea de a lega toate elementele celelalte la un loc. Vlastarii - where do I even start? Prin germinarea semintelor valoarea nutritionala le creste insutit, adica multiplicarea nutrientilor se face de la 300 la 1200%, ceea ce ii face, doar un exemplu dau, al doilea cel mai mare provider de minerale dupa algele marine. Semintele de susan sunt o sursa excelenta de cupru si calciu, se spune si ca sunt afrodiziace. Dublu like! Aproape toate mineralele si vitaminele se absorb mai bine de catre organism in prezenta vitaminei C, iar salata Garbo are lamaie. Semintele de in sunt cele mai fibroase alimente pe care le gasim in natura si fibre, nu avem niciodata prea multe cu regimul alimentar obisnuit. Pentru incepatori, fibrele astea sunt esentiale la tranzitul intestinal.

Nu va mai spun decat ca vlastari proaspeti si bio si crescuti cu grija si dedicatie gasiti la Laura Popescu, contactabila aici.

Au revoir!

Exista fast food dupa raw vegani?

Sa zicem ca mi-as deschide un fast food raw vegan. O contradictie in termeni, sunt constienta, dar permiteti-mi aceasta ipoteza va rog. Pe Raul cica l-as castiga de client. Dar ia sa vedem daca voi ati da pe la mine si ati mai da si bani ca sa va ospatati din mancarea mea rapida.

Mai intai va dau voua reteta burgerilor mei pe care i-as expune in galantarele micului meu restaurant sa-i incercati acasa si pe urma sa va hotarati.

Sunt foarte usor de facut, mai ales ca ingredientele sunt relativ la indemana, deci nici nu va bag la cheltuieli:) Iata-le:

1 mana de caju, 1 mana mare-mare de nuci, cateva nuci braziliene (optionale), 1 canuta seminte de floarea soarelui (crude, da?), 1 ceapa rosie de marime mijlocie, 1 ardei kapia rosu, 6 jumatati de rosii uscate la soare, 1 lingurita de sare himalayana, 1 lingura de oregano uscat, 1 lingura de tarhon uscat, 3 linguri de zeama de lamaie si 1/2 canuta de faina din seminte de in.

Pasul unu presupune ca puneti la inmuiat semintele de floarea soarelui si rosiile uscate la soare (daca nu le aveti deja conservate in ulei) si le dati ragaz vreo ora, doua - dupa rabdare. Spre finalul asteptarii, daca aveti seminte de in trebuie sa le rasniti, daca aveti deja faina de in nu va mai preocupati decat sa spalati si curatati ardeiul si ceapa si apoi sa le maruntiti putin. Se presupune ca mai e putin si va razbeste foamea deja asa ca puneti absolut toate ingredientele de mai sus in food processor si... procesati:)

Va rezulta o pasta pe care va invit s-o modelati in burgeri; o sa va iasa vreo 10-15, dar nu-s prea multi, o sa vedeti;) Burgerii se dau un pic la frigider, pret de o ora sa zicem, apoi se pun pe un "pat" (hai ca am ajuns sa folosesc jargoane) de salata de varza, pe care ati aflat-o in episodul de aici. Pana la urma, orice salata cu verdeturi merge!

Nu va las pana nu va spun cateva vorbe nu bune, ci foarte bune despre semintele de in. Ele sunt indispensabile pentru doamnele si domnii interesati pe bune de sanatatea lor! Sunt alimentele naturale cu cel mai mare continut de fibre, atat de utile pentru un tranzit si deci o curatare mai aproape de optim a organismului nostru. Si mai au si un continut mare de omega 3.

Ultima strigare pe ziua de azi: sa nu sperati cumva la restaurantul asta fast-raw-veganist-foodist caci a fost doar de dragul introducerii in subiect! Va pup cu drag!

Salata de varza with a twist

Salata de astazi este pentru toti cei care vor s-o rupa cu rutina. Si care vor sa dea o noua dimensiune notiunii de salata de varza. Si care vor sa-si surprinda papilele gustative cu un melanj de gusturi ce-si pastreaza cumva identitatea, dar creeaza un ansamblu unitar si foarte bine echilibrat. Nu in ultimul rand, o recomand celor care tin dieta si care pur si simplu au nevoie de putina diversitate in meniul frust si standardizat al zilei. E de fapt pentru toata lumea, care vrea sa manance si delicios, si sanatos. Iar apoi nici nu e decat un fleac s-o pregatesti.

Eu am "gatit"-o foarte repede, in timp ce ma dedicam de fapt unor bomboane pentru una dintre cele mai vechi prietene ale mele. Raluca, apropo, au avut si dragoste in ele!:)

Dar iata cum a aratat salata de varza a la Crazy Good Raw:

Ingrediente: 1/2 varza medie, 1 ardei kapia rosu, 1 lingura ulei de susan (sau ulei extravirgin de masline), 1 lingurita sare himalayana.

Varza se da pe razatoare sau se toaca sau se marunteste in robotul de bucatarie. Ardeiul kapia se taie in fasii lunguiete si subtiri si se amesteca cu varza. Se adauga uleiul si sarea si se freaca totul pana cand legumele se inmoaie putin. Daca rezulta prea multa apa la sfarsit, aceasta se scurge pentru ca vine sosul!!!

Ingrediente pentru sos: 1 lingura unt de migdale, 1 lingurita de miere, 1 lingura sos de soia, sucul de la o portocala si 1 lingurita de ghimbir ras.

Se amesteca toate bine bine, dupa care se pune peste varza si salata este gata!

Delectare placuta!

Bomboane Milky Way-style

Poate va gandeati ca azi va las fara o reteta noua. Si va inselati amarnic, stimati telespectatori si drage telespectatoare! Ceea ce nu inseamna ca apuc eu cumva sa scriu pe blog in fiecare zi, caci nu sunt de 3 ori femeie ca sa pot sa le fac pe toate cate imi propun! cC inseamna doar ca azi mai publicam ceva! Si nu orice ceva, ci niste bomboane excelente, care urmeaza o reteta publicata mai de demult de Ina.

Sa vedeti cum a stat treaba. Noi aveam de multa vreme in casa pasta de cacao, care arata asa ca un lingou mare, caci ambalajul e auriu, iar inauntru este ca un baton mare de ciocolata. Daca il gusti e ca si cum ai manca ciocolata cu adevarat, dar una care n-are pic de indulcitor. Deci nu prea buna, ca s-o zic pe romaneste. Si desi o aveam de mult, nu facuseram nimic cu ea, pentru ca la torturi si bomboane puneam unt de cacao. Insa am descoperit reteta aceasta a Inei, care scria negru pe alb ca se pune pasta de cacao si, cum proprietatile mirobolante i le stiam deja, I gave it a try.

Mai intai sa ne lamurim ce e pasta aceasta. Este materia maronie produsa din rasnirea boabelor sau nibs-urilor de cacao, in stare cruda. Untul de cacao natural care se afla in boabe se topeste in timpul rasnirii astfel ca boabele devin aceasta pasta, care in engleza se numeste liquor, desi nu contine niciun strop de alcool! Pasta de cacao este precursoarea ciocolatei, a untului de cacao, a pudrei de cacao si a tuturor celorlalte produse de ciocolata.

Ia sa vedeti ce a precurs la mine acasa:


Ingredientele sunt: 1 cana de pasta de cacao rasa, 1 cana de fulgi de cocos bio, 1/2 cana de miere, 3 linguri generoase de unt de cocos, 1/2 lingurita de vanilie praf bio, un praf de sare himalayana si 2-3 linguri de apa.

Cea mai grea operatiune a fost razuirea cremei de cacao, care are o textura destul de dura, dar pana si asta nu mi-a luat mai mult de 5 minute. Se da deoparte si se topeste untul de cocos, la o temperatura de pana la 40 grade Celsius, ceea ce inseamna ca puteti s-o faceti fie in deshidrator, fie intr-un bain marie cu apa calduta. O data terminata si aceasta operatiune, toate ingredientele de mai sus le-am pus in blender, cu cele mai lichide la inceput ca sa nu stresam prea mult device-ul electric si vruuuuuuum.

Pasta aceasta se transfera intr-un vas de portelan si se da la congelator. Da, ati auzit bine! Am incercat la frigider, dar ramanea inca prea moale pentru a fi modelata sub o forma recognoscibila de bomboane, asa ca la congelator cu toata increderea. Dupa aproximativ o ora la -20 de grade, nu era inca inghetata, dar numai buna de facut bile. Provocarea este sa le faceti cat de cat egale, iar treaba asta iese de-abia dupa primele 10 bomboane:) Fiecare bila se tavaleste prin alti fulgi de cocos bio albi ca zapada si se transfera in frigider.

Nu sunt bune, sunt foarte bune! Raul a spus ca seamana la gust cu ciocolata Milky Way, despre care si eu cred acum, dupa ce-am mancat din bomboanele astea, ca e tare buna Eu nu-mi aminteam... Dar totusi Milky Way are zahar si lapte si oua, rau-rau-rau. Faceti bomboanele astea, zic!

Stati ca nu va las asa! Scopul meu ascuns era sa va zic niste lucruri despre cacao, foarte putin cunoscute intr-o lume in care industria farmaceutica vrea sa ne indoape cu antidepresive:((((

Boabele de cacao contin serotonina, triptofan, anandamida, dopamina si PEA – adica toti acei hormoni care au un efect pozitiv asupra chimiei creierului nostru pentru ca permit circulatia mai mare de serotonina si alti neurotransmitatori in creier.

Triptofanul este un aminoacid antidepresiv si joaca un rol important in productia de serotonina, un neurotransmitator anti-stres care reduce anxietatea si ne sporeste rezistenta la stres. PEA este un element chimic care creste secretia de adrenalina. Este cunoscut si sub numele de substanta “dragostei” pentru ca este produsa de creier atunci cand suntem indragostiti. Joaca un rol important in cresterea puterii de concentrare, a starii de constiinta si creeaza o viziune pozitiva asupra vietii, ceea ce face din cacao raspunsul naturii la… Prozac!

Anandamida este cunoscuta sub numele de hormonul fericirii, pentru ca el este secretat de creier atunci cand ne simtim excelent. La dans, la sport, la sex. Iar boabele de cacao sunt singura sursa naturala descoperita de anandamida!

Dopamina este un regularizator al starii de bine, care ajuta atunci cand vrem sa reducem portiile de mancare si sa invingem comportamentele compulsive.

Dintre toate felurile de hrana naturala din cate exista, boabele de cacao au cea mai mare concentratie de antioxidanti, relevati in studii medicale ca fiind foarte stabili si usor de preluat de organismul uman, ei ajungand la celulele tinta in maximum 30 de minute.

Cate din toate acestea credeti ca mai ajung in ciocolata de pe rafturi? Dupa ce boabele de cacao au fost prajite si pe urma inca si mai procesate in timpul fabricarii ciocolatelor de larg consum? Dupa ce au fost combinate cu lapte, dovedit fiind faptul ca laptele si produsele lactate inhiba capacitatea de absorbtie a antioxidantilor de catre organism?:((

Pe mine ma intristeaza si ma si revolta cand ma gandesc la asta si la cat ne-ar mai trebui inca sa iesim de sub vraja consumerismului care ne loveste de cum deschidem usa casei sau televizorul! Dar m-ar inveseli sa faceti bomboanele acestea si sa-mi ziceti vreo doua dupa aceea;)

Ca sa nu uit, pasta de cacao puteti s-o cumparati de aici, iar fulgii de cocos bio sunt de la Ki-Life. Eu n-as strica reteta cu unii normali luati de la supermarket pt ca pur si simplu nu au gust!

Paste raw din dovlecei

Beware, pasta strikes back!

Exact ca in bucataria traditionala, si cand esti raw vegan si ti-e foame sa faci niste paste e parca cel mai la indemana. OK, exclud supele crude facute la blender, vorbesc de felul 2, sa-i zicem. Si tot ca in bucatareala traditionala, te uiti ce ai prin casa, selectezi cateva ingrediente mari si late si incropesti niste "paste".

Pastele raw vegan sunt insa mult mai speciale si iata doar pe scurt de ce:
1. Nu contin cereale deloc, deci excludem riscul de a manca ceva modificat genetic (se stie ca asupra granelor mai presus s-a abatut atentia cercetarilor genetice de dupa cel de-al doilea razboi mondial incoace);
2. Nu contin gluten, ceea ce e mare lucru pentru o multitudine de categorii de public: persoanele care au intoleranta la gluten, cele predispuse la alergii sau suferinzii de boala celiaca;
3. Nu ingrasa, of course!:)
4. Nu prezinta combinatii alimentare care nu numai ca ingrasa, dar mai cauzeaza si diferite complicatii digestive - OK, sa nu-mi dati argumentul cu gustul bun care merita sacrificii pana nu ati preparat si pastele astea crude si vegane si le-ati mancat;
5. Contin legume crude, bineinteles, din care ne luam - imediat dupa digestie, rapida in cazul legumelor negatite - vitamine, minerale, proteine, aminoacizi atat de pretioase cu toatele pentru sanatatea noastra fizica si mentala.

Revenind la oile noastre, adica reteta, sa stiti ca este adaptata dupa o reteta a Andreei Lazarescu care a impartasit-o publicului la o demonstratie culinara de la Casa Rawz.

Si se prezinta in felul urmator: 3 dovlecei medii, 1 cana de florete de broccoli, 1 praz subtire, 1 legatura de ceapa verde.

Dupa ce curatam dovleceii de coaja, ii taiem pe toata lungimea cu mandolina de curatat morcovi, astfel incat sa facem "tagliatele". Prazul si ceapa se taie dupa buna voastra inspiratie si impreuna cu broccoli se amesteca alaturi de pastele din dovlecei.

Dar ce-ar fi pastele fara sos???

Sosul: 1 lingurita de unt de migdale crud, 2 linguri tahini crud, 4 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita de sare.

Untul de migdale confera sosului o nota foarte putin dulce si are virtutea de a fi bogat in vitamina B2 si vitamina E care tin pielea si parul sanatoase, dar ne da si calciu si potasiu pentru sanatatea sistemului nervos. In varianta lui organica si cruda il gasiti aici, un borcan o sa va ajunga o gramada de timp, daca il tineti in frigider dupa sigilare. Tahini crud - ei bine, la bacaniile arabesti nu-l veti gasi decat in varianta procesata, dar puteti sa il faceti singuri ca aici sau sa vi-l achizitionati de aici, chiar organic. Nu va spun decat ca dintre toate uleiurile existente, cel de susan are cel mai mare continut de antioxidanti!

Asadar, toate ingredientele de mai sus se combina intr-un sos delicios care se toarna peste legumele de mai sus. Le punem deoparte pentru macar 20 de minute ca sa se intrepatrunda gusturile si pentru ca legumele sa capete o textura mai usor de mancat, dupa care savurati-le cu placere! Ca surprinse si surprinsi stiu sigur ca veti fi:)

Engage!

Chiftelute pentru ex-carnivori

Ieri am laudat in gura mare chiftelutele acestea din migdale, adaptate de la Russel James - my all-time favourite raw chef - si am zis sa le pun pe "calea undelor". Pana sa ajungem la edificatoarea imagine, vreau sa va spun asa:
- chiftelutele acestea nu au carne, dar zici ca au (aviz carnivorilor)
- nu sunt gatite, dar zici ca sunt (pentru dependentii de gustul gatit)
- sunt extrem de delicioase datorita ingredientelor si condimentelor atent selectionate:)
- nu au nimic toxic in ele ca atunci cand facem chiftelute prajite din carne tocata
- sunt mega usor digerabile
- n-o sa lase in urma neplacutul si persistentul miros de prajeala

Ca sa nu ne mai ascundem dupa deget, sunt chiftelutele perfecte! Sa ma contraziceti de-abia dupa ce le-ati preparat si mancat, va rog!

Inca ceva, ele se deshidrateaza cateva ore, iar pe cei care nu au deshidrator ii sfatuiesc sa le puna linistiti pe calorifere de seara pana dimineata, pe un platou dotat cu foaie de copt si vor vedea ei bunatate!

Ia uitati-va la ele cum arata!


Mai intai se prepara sosul rosu, care e o minunatie si pentru ca a iesit o portie generoasa am folosit o parte din el cu mare succes pe post de sos bolognese la niste paste din dovlecei. In curand pe blogul Crazy Good Raw, of course!

Ingrediente sos rosii: 6 jumatati de rosii uscate la soare (hidratate o ora), 4 rosii medii proaspete, 1 lingurita de miere, 2 catei de usturoi, 1 lingura suc de lamaie, 3 linguri de ulei de masline extra virgin, cateva frunze mari de busuios proaspat, cateva linguri de apa (daca e cazul).

Rosiile uscate si cele proaspete se taie bucatele apoi se pun in blender alaturi de toate celelalte ingrediente de mai sus. In functie de cat de zemoase sunt rosiile proaspete se pune sau nu apa. Se face un sos foarte cremos si se da la frigider.

Ingrediente chiftelute: 1 cana de migdale (hidratate 4 ore), 1/4 cana sos de rosii facut mai devreme, 1 ceapa rosie mare tocata cubulete, 1/2 lingurita sare himalayana, 1 lingura suc de lamaie, 1 lingurita de ierburi italienesti si cateva fire de patrunjel maruntit.

O procedura putin laborioasa, dar care merita pe deplin prin efectul creat, este sa curatati migdalele de coaja. Eu am incercat ambele variante si, daca migdalele sunt curatate, textura chiftelutelor e mult mai placuta! Asadar, punem in food processor migdalele si le maruntim bine bine, apoi adaugam restul ingredientelor laolalta si mai invartim putin cat sa facem pasta de chiftelute. Care o sa iasa putin zgrumturoasa, nu va faceti griji de asta, cu atat mai aproape vom fi de textura chiftelutelor adevarate. Putem face aceeasi operatie si cu blenderul, unde ma gandesc ca tb sa punem ceva mai mult sos ca sa se poate misca blenderul in voie.

Compozitia se transforma in bile la dimensiunea dorita, iar acestea se pun in deshidrator pentru vreo 4-6 ore sau de seara pana dimineata pe calorifer, dupa instructiunile de la inceput.

Se servesc impreuna cu sosul de rosii din care v-a ramas o gramada si alaturi de o salata din frunze verzi, dupa preferinte.

Sa le faceti negresit, sunt sigura ca le veti gasi delicioase!

Ambrozia mea personala, pe post de limonada

Am absentat nemotivat de pe blog cam mult si asta pentru ca in principiu, de cand am fost la prezentarea Andreei Lazarescu, nu prea am mai mancat decat orez indian! Si crud si vegan, bineinteles, o mare-mare descoperire pentru mine, care ador aromele indiene si incredibilul mix intre ingrediente sarate si ingrediente dulci.

Iar cand n-am stat pe orez indian, am stat pe limonada mea speciala, la care am ajuns absolut intamplator si pe care as bea-o in locul tuturor meselor de peste zi, daca nu m-as gandi la cata miere as sfarsi sa mananc zilnic:)

Pentru ca aceasta limonada reuseste sa puna laolalta cateva ingrediente naturale si crude cu proprietati extraordinare, mi-am propus sa v-o povestesc si voua, pentru uz absolut personal sau pentru a va rasfata oaspeti speciali. Mai intai sa va spun ce si cum.


Ingrediente: o mana sanatoasa de goji berries, un cub de vreo 2-3 cm patrati de ghimbir prospat fara coaja (am incercat si cu ceva mai mult, dar a fost cam prea picant pentru mine), 1 lingura si jumatate de miere bio, zeama de la o lamaie intreaga si apa plata pana la 750 ml. Si un blender, desigur!

Mai intai se pun goji berries, ghimbirul taiat bucatele micute si toata mierea in vreo 200 ml apa si se dau prin blender de sa le sara capacul! Ma rog, cu cat goji si ghimbirul se maruntesc mai bine, cu atat este mai ok textura limonadei. Eu incerc sa le fac cat mai pastoase posibil, apoi intr-un alt recipient mare combin rezultatul de mai sus cu zeama stoarsa de la lamaie si apoi adaug apa cat sa am vreo 750 ml de limonada. E un deliciu! Si nu numai:

Lamaia este cel mai alcalin fruct din cate exista, iar demersul nostru spre sanatate trece prin alcalinizarea organismului nostru - starea aceea in care infectiile nu rezista, imunitatea creste, celulele nu se imbolnavesc, intrusii sunt expulzati. Eu mananc o lamaie pe zi!

Goji berries, superfructele, where do I even start??? In primul rand, goji berries sunt uluitoare la capitolul antioxidanti si de aceea sunt renumite pentru intinerirea si revigorarea celulelor, ca adjuvanti ai longevitatii. Dar se includ aici si beneficii la nivelul sanatatii cardiovasculare, ajuta in bolile inflamatoare, la tulburari de vedere, au proprietati neuroprotectoare. Goji berries combat cancerul si sunt agenti imunomodulatori, prin continutul de micronutrienti si elemente fitochimice. Au calciu, potasiu, fier (la 100 g de fructe ai asigurata toata doza zilnica recomandata), zinc, seleniu, vitamina C. Cand goji berries se iau cu si mai multa vitamina C (ca in cazul limonadei noastre:)), activitatea antioxidanta a polizaharidelor continute este si mai ridicata.

Ghimbirul combate racelile, lupta impotriva problemelor gastrice, scade nivelul colesterolului rau, alina durerile artritice pentru ca trateaza inflamatiile si e un foarte bun remediu si pentru tuse. In India e folosit si impotriva migrenelor, iar in Indonezia localnicii il folosesc la combaterea oboselii.

Pai cam atat, ca despre miere cu totii stim ca are efect antibacterian, e buna la raceli si dureri de gat, are proprietati antioxidante si ca e un inlocuitor EXCELENT al zaharului.

Va astept cu reactii. Dupa ce beti limonada!

Bomboane, pe viu, sa va tina toata viata:)

Dragelor si dragilor,

Am primit o onoranta invitatie de la Centrul Seeds for Happiness, cum ca sa organizam un scurt atelier de facut bomboane raw si vegane. Adica bunatatile pe care ni le preparam noi din cand in cand sub forma de prawline, raisin truffles si alte nebunii. Am spus da, bineinteles, caci stiam de Seeds de muuuult cum se straduiesc ei sa (re)insamanteze serenitatea, bucuria de viata si spiritualitatea in natia asta...

Si stiti ca si regimul de viata raw vegan se potriveste manusa cu principiile Seeds for Happiness? In primul rand, hrana vie te face mai fericit si degajat. Apoi esti mult mai etic, mai atent cu ceea ce ne ofera natura, mai categoric in refuzul de a cauza disparitia altor specii. Si ar mai fi multe de spus, dar le spune la workshop.

Asadar va invitam cu mic cu mare la eveniment, care are loc vinerea aceasta, de la orele 19. Va vom invata sa va faceti singuri mousse de ciocolata asa cum n-ati mai mancat de bun, de hranitor si de neingrasator. Apoi bomboane cu cocos, pentru care vor pali de invidie Raffaelo.


Apoi prawline cu nuci bio, fara zahar, fara lactate - un deliciu.


Iar pentru iubitorii de senzatii tari - raisin truffles, asa cum numai Raul stie sa le faca!


Va poftim sa va inscrieti la annaghica@gmail.com ca sa stim pe cati mizam si cate bomboane va trebui sa manufacturam la fata locului.

Seeds for Happiness este pe str. Fabrica de chibrituri, la numarul 16, in vecinatatea Garii Filaret. Iata si harta:

Paste cu ciuperci salbatice

In week-end am mancat paste. Raw vegan, deci aproape ca nici nu le mai pot numi paste, dar pentru ca arata ca pastele si depasesc la capitolul gourmet cam toate pastele traditionale pe care le-am mancat pana acum si pentru ca-mi lipseste un termen mai bun, reteta ce urmeaza este pentru Paste cu ciuperci salbatice:)

Adica acestea:

Am ajuns la ele pentru ca suntem mari amatori de ciuperci Shiitake, de achizionat de la magazinele chinezesti din Colentina sau de la Pukka Food ori Ki Life. Ele se cultiva in Estul Asiei si de-a lungul timpului au fost considerate nu numai a fi o super delicatesa culinara, dar si o planta medicinala. In scrierile antice, ciupercilor shiitake li se atribuia renumele de remediu pentru boli ale cailor respiratorii, in cazul circulatiei sanguine deficitare, pentru probleme cu ficatul, impotriva oboselii cronice si starilor de slabiciune. Mai mult, se considera ca sporesc qi-ul, energia noastra de viata!!!

Daca vreti si mai mult ca sa va convingeti, atunci mai adaug doar ca au un gust excelent, chiar daca la noi ajung in varianta lor deshidratata. Ei bine, puneti o mana de ciuperci shiitake la hidratat in apa, lasati-le cam vreo 3 ore si toata bucataria voastra va mirosi a padure, a muschi verde si a scoarta de copac. Iar noi le-am mancat crude, ta-nam...

Pastele mele sunt foarte simple de facut, daca excludem timpul petrecut la felierea legumelor in forme de paste, pentru ca inca imi lipseste:

Cumparabil la www.beorganic.ro.

Revenind la reteta, sa stiti ca e derivata de mine dintr-un alt fel de mancare inventat de Russell James, chef-ul meu raw favorit!

Mai intai se face sosul, pentru a-l pune la frigider in prealabil, apoi incepi sa maruntesti legumele - huh!

Ingrediente pentru sos: 1/2 cana caju, 1/2 cana alune de padure (crude, da???:), cateva nuci de Brazilia (se pot inlocui si cu seminte de pin, chiar si nuci obisnuite), 2 catei de usturoi, 2 linguri de coaja rasa de lamaie, 2 linguri de suc de lamaie, 2 linguri sos de soia, 2 lingurite coriandru uscat, 2 curmale, putina sare.

Toate ingrediente se pun in blender, dupa care se adauga apa in asa fel incat sa se invarteasca bine cutitul, iar sosul sa iasa foarte fin la textura. E tare bun la gust!!!

Ingrediente pentru "paste": 2 dovlecei medii fara coaja, o bucata de dovleac de placinta de vreo 300 grame, 1/2 lingurita sare, 3 linguri ulei de masline extra virgin, 2 linguri zeama de lamaie si, bineinteles, o mana mare de ciuperci shiitake care au stat la hidratat vreo 2-3 ore.

Dovleceii si dovleacul de placinta se transforma in fasii subtire similare pastelor (cu aparatul e o joaca de copii, mie mi-a luat cam vreo 20-30 de minute) fie cu mandolina, fie cu cutitul si se pun deoparte asa cum sunt in asteptarea momentului cand veti servi masa.

Doar cu 10 minute inainte de a manca, "pastele" de legume se amesteca cu sosul lor care le va marina putin, dupa care se amesteca si cu ciupercile, iar la sfarsit se combina cu sosul de caju si alune de padure. Pentru ca e tare bine sa lucram cu mainile cand vine vorba de hrana vie, va poftesc la munca de jos! Mainile in bol, deci! Combinati sosul cu pastele cu blandete si cu o stare interioara cat mai buna. Va zic eu ca macar gandul la rezultatul final va poate produce starea asta, caci pastele vor fi inca o noua revelatie, cum ca mancarea vie e cu muuuult mai gustoasa decat omnivorismele gatite!

Poftiti de incercati si apoi dati-mi un semn!

Curry cu broccolli

In zilele de demult, cand nu mi-ar fi trecut prin cap ca voi ajunge mai raw vegana decat papa, cate drumuri n-am batut eu pana la restaurant, la Barka Saffron? Si nu doar pentru cocktailurile excelente de la bar? Ci pentru chicken tikka butter masala, pentru dal, pentru roti, pentru orez cu sofran...

Simteam ca eu si bucataria indiana nu ne spusesem ultimele cuvinte si cat m-am bucurat, nuuuu, cat m-am extaziat cand, inspirata de Russel James, am pregatit prima mea masa indiana. Copioasa. Delicioasa. Vie. Hrana vie. A aratat asa, a depasit toate amintirile mele impreuna cu mancarea indiana si s-a terminat in maximum 30 de minute!

Unde mai pui ca a inglobat si o cantitate semnificativa de broccolli pe care de obicei nu-l prea pot consuma cu lejeritate, desi stiu ca fitonutrientii lui protejeaza celulele si ajuta la detoxifierea organismului. Unde mai pui si ca am mancat pentru prima data in toti anii mei pastarnac??? Despre care nici nu stiam ca e atat de parfumat si bun?:)

Dar ce sa ma mai lungesc, reteta presupune trei etape, dar asta sa nu va sperie prea tare, caci inarmate/i cu un blender si un food processor lucrurile sunt de fapt simple!!!

Etapa 1 se realizeaza cu ceva vreme inainte de ora la care v-ati propus sa mancati, iar aceasta asteptare face toti banii pentru ca legumele sa fie numai bune la gust si la textura pentru a fi savurate crude ca facute de mama natura.

1 cana de ciuperci champignon curatate si taiate cuburi maricele, 2 cani de broccolli de la care se pastreaza doar floretele, 1 ardei gras rosu taiat cubulete. Le puneti pe toate intr-un recipient mare si adaugati: 2 linguri zeama de lamaie, 2 linguri sos de soia, 2 linguri ulei de masline extravirgin, 1 lingura de curry pudra si 1/2 lingurita sare himalayana.

Legumele se lasa la fezandat macar 1 ora, timp berechet pentru sos, adica etapa 2:

1 cana de caju, 1 ardei gras rosu, 2 catei de usturoi, 1 lingura de zeama de lamaie, o bucata de vreo 2-3 cm de ghimbir proaspat facut bucatele, 1 lingurita de coriandru uscat, 2 lingurite de curry pudra, 1 lingurita de miere, 2 linguri sos de soia, 2 linguri de pasta de tamarind (optionala, dar sa stiti ca Real tocmai ce a introdus in gama lor de produse tamarindul, se gaseste la sectiunea de legume). Absolut totul se pune in blender cu apa atata cat sa se invarteasca bine cutitul si dupa un minut ai probabil unul dintre cele mai bune sosuri EVER.

Sosul se baga la frigider, blenderul se spala si vine randul si food processor-ului:) Pentru "orez" vezi-Doamne, etapa 3 si ultima.

3 radacini maricele de pastarnac proaspat curatat si taiat in bucati maricele, 6-7 nuci de Brazilia, 1-2 linguri seminte de pin, 1 lingura ulei de masline, 2 lingurite de miere, 1 lingura de zeama de lamaie si sare himalayana.

Toate se pun in food processor si se maruntesc in stil orez cu functia Pulse. Marimea bobului de "orez" il stabiliti voi:)

Faceti curat prin bucatarie si uite ca s-a facut vremea sa consideram legumele deja marinate cu succes, asa ca le scoatem de la frigider, le scurgem zeama lasata si le amestecam temeinic cu sosul de caju.

Curry-ul de broccolli fiind gata, va invit doar sa-l insotiti de "orezul" de pastarnac si va doresc pofta buna!!!:)

Almond cupcakes

Am mai facut astazi cateva bomboane, inspirata de Tanya - britanica mea favorita raw vegan. O reteta super noua, asadar, chiar si pentru mine. Si pentru ca surpriza a fost extrem de placuta, am zis sa le introduc si lumii! Da, inca niste bomboane, dar nu va panicati, sunt raw vegan, asa ca nici nu se simt la silueta sau colesterol!!! Bine, chiar si asa, eu personal rareori mai sar calul pentru ca lately incerc sa-mi duc regimul de viata la un nivel nou si anume systematic undereating. Dar despre asta, intr-una din editiile viitoare, caci de-abia ce mi-am propus si uneori gatim niste chestii asa bune ca undereating-ul se duce pe apa sambetei!

Ziceam de bomboane si hai sa vi le arat mai intai, ca nu veti regreta!:)

Da, arata foarte bine si la inaltime se ridica si gustul! A se observa ca avem nu numai compozitie, dar si o umplutura, deci doua randuri de ingrediente. Check them out!

Crema de ciocolata: 4 linguri cacao pudra (organica si cruda am folosit eu), 2 linguri unt de cocos, 2 linguri unt de cacao, 2 linguri de miere si un praf de sare himalayana.

Dupa procedura obisnuita, untul de cocos si cel de cacao - care evident se folosesc atat pentru gust, cat si pentru proprietatea lor de a tine la un loc deserturile raw vegane dupa racire - le-am topit in deshidrator, la maximum 45 de grade Celsius. Alternativa este cu bain marie, avand de asemenea grija sa nu depasim 45 grade ca sa le pastram intacte la capitolul nutrienti si enzime!

Umplutura de poveste: 2 linguri de unt de migdale pe care daca-l doriti trebuie musai sa-mi scrieti un mail ca e un DELICIU, 1 lingurita mica de fulgi de drojdie (optional) si 1 lingurita de miere.

Totul ne ajunge cam pentru 10 bomboane, caci lucrurile fine si pretentioase trebuie facute in cantitati mici;) Ma refer aici exclusiv la deliciile culinare!

OK, dupa ce combinam temeinic cu manutele ingredientele de la ciocolata, luam cateva forme de bomboane sau formele de facut gheata - au unele haioase la Ikea. Punem cate o lingurita din compozitia inca lichida in fiecare dintre cele 10 forme, apoi adaugam cate o jumatate de lingurita din umplutura cu unt de migdale - la mine cam asa s-a impartit la zece. Dupa care completam fiecare forma cu restul compozitie de ciocolata.

Le bagam dans le frigo si voila encore une fois:


Bon appetit!

Iarba de orz (Barley Grass)

Il stim si apreciem din bere:) Putini il folosesc si in supe sau tocanite. De curand, oamenii de stiinta l-au readus in atentia persoanelor interesate de sanatate si iata de ce.

Orzul, despre el e vorba, contine o gama spectaculoasa de vitamine, minerale, proteine si enzime. Dincolo de continutul de clorofila, iarba de orz are de 30 de ori mai multa vitamina B1 decat laptele, de 3.3 ori mai mula vitamina C si de 6.5 ori mai mult caroten decat spanacul, de 11 ori mai mult calciu decat laptele de vaca, are de 5 ori mai mult fier decat spanacul, de aproape 5 ori mai multa vitamina C decat portocalele.

Vreti mai mult?

Iarba de orz contine un element important si anume P4D1, care se pare ca e capabil sa repare ADN-ul celulelor. La fel, ajuta la prevenirea imbatranirii.

Doctorii sunt de acord ca sucul din iarba de grau este un supliment extraordinar la dietele asociate mai multor tipuri de boli, printre care artrita, migrenele, astmul, oboseala cronica, tulburarile gastro-intestinale. Si ajuta si la curatarea tenului!

De asemenea, consumul regulat de iarba de orz reduce nivelul colesterolului si al radicalilor liberi din sangele diabeticilor de tip 2, conform unor studii medicale.

Pentru ca include enzima SOD (superoxide dismutase), un antioxidant foarte putenic, iarba de orz protejeaza celulele impotriva radicalilor toxici care sunt principala cauza a imbatranirii si facilitatori ai multor boli moderne.

Cireasa de pe tort? Pentru cei care se preocupa de scaderea in greutate este ea.

Ei bine, pentru ca imbunatateste metabolismul celulelor, consumul regulat de iarba de orz te face sa slabesti.

Datorita pudrei de orz, e tare usor sa faci suc de iarba de orz prin combinarea cu apa.

Salata completa de avocado

Salata aceasta asteapta de o saptamana sa ajunga pe blog!!! Doar ca autoarea ei n-a mai ajuns in fata computerului decat pentru urgente... Mi-am eliberat pana la urma programul pentru ca ar fi o mare pierdere sa n-o impartasesc cu cititorii blogului, raw vegani sau omnivori deopotriva.

Salata completa cu avocado e perfecta pentru cina atunci cand iti supraveghezi caloriile, pentru ca e suficient de satioasa si savuroasa ca sa ti se para ca te-ai regalat chiar si in mijlocul unei diete!:) Eu zic ca e perfecta pentru oricand vrei sa mananci sanatos si delicios si ai vreo 20 de minute la dispozitie. Atata iti trebuie. Si un blender - asta e un aparat esential. Si ar mai fi ingredientele (cantitatile sunt pentru doua salate generoase):

Pentru sos: 3 rosii medii cu gust (sau 9-10 rosii cherry), 5-6 jumatati de rosii uscate la soare (pe acestea le achizionati in ulei de masline de la Mega Image, vreo 20 lei / borcanel:((, sau simple de la Casa Raws, Bio Good, Pukka Food, din Italia, din pietele din Istanbul si, de maine, in varianta organica!!!, si de pe acest blog al nostru:), huh, am incheiat paranteza!), 1 ardei gras rosu, 1 lingura ulei de masline extravirgin, 1-2 linguri sos de soia, 1 lingurita de miere, 2 catei de usturoi, 5-6 frunze maricele de busuioc proaspat si vreo 4-5 nuci de Brazilia organice (absolut optionale, eu le-am pus pentru ca au un continut foarte ridicat de seleniu care ne ajuta in lupta prevazatoare impotriva cancerului). Pentru ca tocmai am citit ca 2 nuci de Brazilia ne asigura peste 60% din necesarul zilnic de seleniu, m-am razgandit, va rog sa le considerati obligatorii!!!

Curatam cum se cuvine rosiile de cotoarele cele mici, ardeiul de seminte, usturoiul de invelisul tare, le maruntim si le punem in blender, cu rosiile proaspete in primul strat de langa cutit. Rosiile uscate la soare le punem direct in blender daca le luam din ulei sau le hidratam putin in apa in prealabil daca avem varianta uscata, proaspata. Adaugam absolut toate ingredientele in blender si facem sosul dintr-o apasare de buton. Il dam la frigider pana pregatim restul ingredientelor.

Nimic mai simplu: 2 avocado coapte, 2 cepe rosii mici, zeama de la o lamaie, piper proaspat macinat si coriandru uscat (mergea de minune si cel proaspat, poate chiar mai bine, dar nu aveam).

Despre cat de mult bine ne face avocado am mai vorbit aici, nu are rost sa reiau acum. Ca in imaginea de mai jos, curatam avocado de coaja, il taiem in cubulete nu prea mici, punem un avocado intr-o farfurie, al doilea in cealalta - caci facem salata pentru doua persoane, da?:) Stropim cu generozitate si echitate cubuletele cu zeama de lamaie. Adaugam apoi ceapa tocata marunt, macinam piper, punem si coriandrul la final. Voila:


Ce urmeaza e o nimica toata. Eu am mai pus langa o mana de lastari de floarea soarelui, pentru fiecare farfurie. Nu voi intra in detalii despre cat de bine fac la sanatate cu clorofila si stiinta din ele, iarasi imi vine sa spun ca sunt obligatorii. Va recomand cu caldura sa le luati de aici - Laura le face mai ales pentru ea, deci are multa grija si dedicatie, are saptamanal productii noi si le ai proaspete-proaspete!

Salata se orneaza cu sosul si se devoreaza! Ia uitati rezultatul final:


Va doresc alegeri alimentare intelepte si pofta buna!:)

Salata frantuzeasca

Pentru prietena mea de la Londra in curand se vor incheia primele douasprezece luni din viata micutului Tudor. Iar ea va alerga dis-de-dimineata la day care, apoi sus in trenul care o duce in minunatul centru al minunatului ei oras, mai precis la birou, iar acolo sa nu credeti ca va sta degeaba! Are in subordine o mica armata de oameni din toate colturile lumii pe care trebuie s-o tina disciplinata, punctuala, impecabila. Si are nevoie de salate:) Pentru ca sunt rapid de facut si pentru ca ii vor da energia de care are nevoie.

Urmeaza deci un nou deliciu crud si vegan, cu numele de salata frantuzeasca si uite si imaginea, ca sa va faceti o idee:

Ingrediente: 3 dovlecei medii curatati de coaja (sau zuchini), 3 morcovi curatati, 2 cepe rosii mici spre medii, 1 lingura de otet de mere, 3 linguri ulei de masline extra virgin, 1 lingura praf de curry, un praf de turmeric (optional), sare dupa gust.

Ceapa se taie cubulete nu foarte mici, dovleceii si morcovii fie ii puneti in food processor la maruntit, fie ii taiati cubulete. Noi am laes prima varianta ca e mult mai comoda. Ce urmeaza e absolut logic: se adauga uleiul si otetul, curry, turmeric si sare, se amesteca bine- bine si se lasa salata vreo 30 de minute la frigider ca sa se intrepatrunda gusturile.

Sper sa ma credeti ca e absolut delicioasa. Va spune o persoana care n-ar fi admis ca e asa buna salata aceasta cand ar fi auzit de dovlecel crud... Dar eu am avut norocul sa gasesc salata asta deja preparata si sa gust sceptica si apoi sa mananc si sa nu ma mai satur.

Asa ca nu va ramane decat sa incercati si voi!