Salata mea de rucola

Eu una am descoperit târziu rucola. Mai întâi la restaurantele italieneşti de soi, apoi la mare distanţă în timp, la supermarket. Am fost foarte încântată când am început să-mi facă singură salatele de rucola. Miros excelent, au un gust aparte si permit combinaţii excelente.
În plus, e în categoria verzilor care ne salvează viaţa!:)

De mai nou, mănânc salata de rucola solo, dar îi fac un sos pe care mi l-a inspirat Raul şi care ridică salata de rucola la rang de masă copioasă, sănătoasă şi raw vegan. Ne trebuie aşa:

- 2 linguriţe de tahini (pentru necunoscători este uleiul de susan, în stare solidă. Variantele cele mai bune le găsim în România la măcelăriile arăbeşti şi turceşti sau varianta crudă garantat 100% în Londra, acest hub al culturii raw vegan - oooof);
- Zeama de la o jumătate de lămâie;
- 1 linguriţă de miere;
- Opţional apă plată dacă vi se pare că nu e potrivită consistenţa.

Sosul se pune peste multă rucola simplă. Câteodată mai pun o ceapă roşie mică, dar fără e la fel de bună.

Iar uneori când vreau să răsfăţ salata şi mai mult (o să înţelegeţi de ce am ales verbul ăsta imediat), mai pun o linguriţă, două de oţet balsamic de Modena, varianta clasică, învechită timp de trei ani în butoi de lemn preţios, cu semnătura Oliviers & Co. Mă rog, pentru mine e destul de scump dar îl iau pentru că ştiu că mă ţine multă vreme. Deşi e bun de băut cu lingura...

Aşadar avem verdeaţă miraculoasă, proteine de înaltă calitate, lămâie antioxidantă şi foarte alcalină (ajută la coborârea nivelului acid din organism şi deci la sănătatea oaselor şi a organelor interne). Şi un gust EXCELENT!