Supa de "rawsii" sau Supei la plic ar trebui sa-i fie frica, foarte frica!

Sau ma rog producatorilor de supa la plic. Eu stiu cativa pe care i-as boicota si maine. De fapt, si astazi, drept pentru care chiar va invit sa luati aceasta reteta ca pe boicotul meu personal la adresa supei de plic si a producatorilor ei din toata lumea.

OK, n-am mai scris de mai bine de o jumatate de an pe blog din varii motive, toate legate de schimbari si agitatia aferenta lor, dar nu pot in ruptul capului sa las perioada atat de bogata a recoltelor sa treaca fara sa o marchez cumva. Pentru ca eu personal sunt intr-un post de sucuri si smoothie-uri de o luna incheiata, o marchez cu aceasta supa de rosii cu care va amenint inca din titlu:)

E o supa de rosii simpla si absolut satisfacatoare, in care am pus o varietate de legume de sezon unele mai gustoase decat altele, cam toate romanesti si toate tratate cu multa atentie si dragalasenie pe parcursul sumarei lor preparari.

Nu ma mai lungesc, asa arata check-list-ul supei de rosii crazy good si raw pe deasupra:

4 rosii proaspete de marime medie, 4 castraveti cruzi mijlocii, 1 gogosar rosu mare, 4 jumatati de rosii uscate la soare, 2 catei de usturoi maricei, 2 linguri cu varf de seminte organice de canepa, 1 lingura ulei de masline extra virgin, 1 lingurita de ulei picant, 3 linguri de otet balsamic, 1 lingurita boia de ardei dulce si doar foarte putina apa plata, sau cam cat sa rezulte consistenta pe care o preferati.

Asa a aratat supa mea de rosii:


Pregatirea efectiva a supei – extrem de intuitiva:) Am maruntit nu foarte elaborat toate legumele, punand in blender rosiile in primul strat de langa cutit. Castravetii i-am pus fara coaja cu gandul la o textura mai prietenoasa a supei mele, in lipsa unui Blendtec (ce sa fac, momentan mi se pare prea scump).

Despre semintele de canepa si beneficiile lor am mai scris si nu vrea sa ma repet, dar adaug ca uleiul de masline chiar este extravirgin (a se citi ca nu l-am luat de la supermarket, caci nu ma mai incred in etichete) si provine din Grecia, unde am ramas cu gandul din iulie si pana acum.

Uleiul picant este pregatit in casa, pe baza de ardei rosu foarte picant care se tot macereaza de vreo saptamana in acelasi ulei de masline grecesc. Otetul balsamic vine de la Oliviers & Co, ceea ce va doresc tuturor. E scump, stiu, e chiar “piperat” de scump, dar sa stiti ca, folosit cu cumpatare si respect (la aproape 100 de lei sticla normal ca-l respecti), te tine cateva luni bune. Si mai are un avantaj enorm, acela de a fi 100% natural, ceea ce il face in ochii mei un produs de lux.

Ultima nota bene se duce catre boiaua de ardei dulce care vine din Creta, adus de BioBunatati. Cata bucurie imi face acest gand poate nu intelegeti! Ma rezum la a spune ca mancand din supa mea m-am gandit nu numai la recoltele bogate ale taranilor romani, dar si la plajele sudului extrem grecesc si la soarele cotropitor si la gustul minunat al tuturor legumelor de pe acele meleaguri.

Stiti cat mi-a luat sa spal legumele, sa le toc, sa le dau bine-bine prin blender si apoi sa le pun in farfurie pe post de supa delicioasa si cruda? 15 minute. Eu chiar cred ca rivalizeaza pe buna dreptate cu supa la plic si o si invinge. Si mai cred ca toti cititorii de aici inteleg de ce. Drept pentru care ii iubesc si ii respect!

Pizza Salad

Legendele spun ca unul din stalpii bucatariei italienesti, pizza, a fost descoperit in vremuri de restriste cand oamenii erau nevoiti sa combine ramasitele de mancare din frigider intr-un mix palatabil si hranitor. Pe acelasi principiu, mix and match, a fost facuta salata de astazi si de aici si denumirea ei:)

O postez pentru ca rezultatul nu a fost doar palatabil, ci si foarte delicios, si pentru ca nu pierdem nicio ocazie de a mai propune inca o salata gustoasa si nutritiva. Iata si ingredientele, ca sa va convingeti ca efectiv e ceea ce am adunat de prin bucatarie in general si frigider in particular:

2 maini de mix din Chef Salad (pungutele de la 365 pe care le vinde Mega Image la sectiunea de legume proaspete), 1 sparanghel crud taiat in felii foarte subtiri, 1 ceapa rosie taiata rondele, 1 mana de varza alba taiata subtire, 1 mana de salata iceberg, 1 lingura seminte de canepa, 2 linguri de faina din seminte de in incoltite ambalata de Bio King pe care noi am cumparat-o de la Ki-life, 1 lingura ulei de masline, zeama de la 1 lamaie, iar la sfarsit pentru un cheesy taste am adaugat cativa fulgi de drojdie inactiva.

Despre beneficiile verdeturilor, via clorofila, nu mai insistam caci am scris in repetate randuri. O mentiune de onoare o merita insa varza, care face parte din familia crucifera alaturi de broccoli, varza de brussels, gulie, conopida, etc. renumita pentru continutul bogat de fitonutrienti. Acestia sunt antioxidanti care actioneaza la un nivel foarte profund impotriva radicalilor liberi si care stimuleaza productia de enzime implicate in detoxifiere. Mai mult, studii recente au relevat ca unul din beneficiile majore ale consumului crud din aceasta generoasa familie este stimularea productiei naturale de hormoni - adica basically izvorul sanatatii si well-being-ului nostru.

Dar semintele de canepa? Ele sunt una din cele mai bune surse de proteine si grasimi din plante existente pe suprafata pamantului. Semintele de canepa contin toti aminoacizii esentiali si acizii grasi esentiali necesari pentru mentinerea sanatatii. Nicio o alta planta nu mai are aminoacizii esentiali intr-o forma atat de usor digerabila si acizii grasi esentiali intr-o proportie atat de potrivita cerintelor noastre nutritionale. Semintele crude de canepa contin 33 pana la 37% proteina digerabila si 47% grasimi bune cu o proportie ideala intre omega-3 si omega-6. Sunt de asemenea o sursa excelenta de acizi grasi omega-9, considerati o sursa sanatoasa de energie, dotata si cu proprietati de infrumusetare. Ei???

Faina de in a fost adaugata pentru aportul de fibre si a facut si ca salata sa fie excelenta si la capitolul satietate, iar fulgii de drojdie - pe langa gustul delicios - sunt una din cele mai bogate surse de B-uri. Ii gasiti aici in varianta fara aditivi artificiali, conservanti sau potentatori de gust.

Santé!

Raw Vegan Gourmet

Nu cred ca am mai spus de cand am deschis blogul asta cat de talentat este Raul in bucatarie. De cand l-am cunoscut il vad cum reuseste sa faca ceva inovator si gustos din vreo trei-patru ingrediente. Nu cred ca am povestit cum ma extaziam cand Raul imi reproducea si chiar imbunatatea acasa excelenta vita cu praz pe care o mancam la Hong Kong-ul de pe calea Grivitei. Sau cum imi facea fajita de pui cu legume mai ceva ca la restaurantele mexicane. Sau cum adusese risotto-ul pe culmile 'bunului gust':) Si nici n-am zis cum m-am temut ceva vreme ca daca am devenit raw vegani am zis adio si gourmet-ului.

Sa stiti insa ca Raul nu s-a dezis! E daruit, e tot ce pot sa spun. De vreme buna, imi inventeaza tot felul de veganisme si raw veganisme uluindu-ma pe mine si pe cei din jurul nostru.

Tocmai ce am trait uluirea asta din nou si ma grabesc sa pun povestea sosului de astazi, cat e proaspata in mintea creatorului si a devoratoarei:) Mai intai, marturisesc ca m-am indoit vazand ce pune Raul in food processor, asa ca va rog ca voi sa luati aminte la mine si sa nu va indoiti. A fost suficient sa gust o data si sa-mi dau seama iarasi ca talentul si coafura rezista...

In mare, asta seara am mancat rosii cherry, sparanghel crud si ciuperci champignon de asemenea, dar sosul a facut muzica!

Ingrediente: 2 maini de caju hidratat 30 minute, 2 maini de ciuperci champignon crude, 2 catei de usturoi, 1/2 ceapa rosie, zeama de la 1/2 lamaie, 1 lingura boia de ardei dulce organic, 1 lingurita scuturata de turmeric, 1 lingura Mexican masala, 1/2 cana apa si putina sare.

Punem in food processor caju-ul, ciupercile, usturoiul si ceapa si le mixam bine, apoi le transferam in blender (pentru consistenta fina de sos). Se adauga evident zeama de lamaie, apa, boiaua, sarea si masala mexicana si se blenduiesc pana ne rezulta un sos ultra cremos. Si bun.

Consideratii finale:) Am luat boia de ardei dulce organica de la www.biobunatati.ro si suntem atat de incantati de ea incat ne vine s-o punem in orice! Turmericul se cumpara de la magazinele arabesti si gasiti sigur si la Ki-Life. Iar Mexican masala ne-am facut-o singuri, urmand instructiunile lui Gabriel Cousens din minunata lui carte, Conscious Eating! E o minunatie care umileste orice forma de condimente amestecate cu tot felul de aditivi si coloranti, nu dau nume ca le stiti si singuri/e din pauzele publicitare. Iata cum se face: de cu seara feliati subtire rosii cherry (2 cani si jumatate), telina (1 cana), ardei rosu (1 cana), lamaie cu tot cu coaja (1 cana). Puneti-le apoi in deshidrator sau, pentru neposesori, pe calorifer (puneti-le pe farfurii acoperite cu foaie de copt). Lasati-le pana a doua zi dimineata, cand o data racite le rasniti in food processor sau in rasnita de cafea. Stiu, pare ceva mai complicat decat sa puneti in cosul de cumparaturi un Knorr, dar va rog eu mult faceti putin efort! O sa aveti un condiment excelent pentru vreo doua luni bune, facut din ingrediente naturale 100% si de mana voastra si cu energia voastra!

Ligia Pop in Bucuresti

Dragelor si dragilor,

Revin dupa o pauza lunga, in care tot ce am reusit sa facem si eu si Raul a fost sa colectam poze de la minunatele retete pregatite si sa le punem bine in folderele doldora de informatii raw. Atat. Noroc ca am avut timp sa mancam:) Raw, of course:) Si sa participam la primul first ever revelion raw, organizat de Andreea Lazarescu - mama noastra raw vegan a tuturor:) A fost probabil primul festin din viata mea, pentru ca va zic sincer ca pe cand mancam de toate aveam o love-hate relationship cu hrana cea de toate sarbatorile!

Pana sa ajung iarasi la minunatele retete cu care v-am obisnuit, vreau sa fac un anunt pentru toti iubitorii sau aspirantii raw food din Bucuresti. Si anume ca pot lua parte la un curs de nutritie raw vegan, cu focus mare pe aspectele practice, sustinut de catre Ligia Pop, la initiativa magazinului Pukka Food. Ligia, te asteptam cu mare drag in Bucuresti!!!

Cursul incepe in 22 ianuarie si include 4 intalniri, toate in week-end. Si nu doar ca o sa invatati, dar o sa si mancati raw food! Va las sa cititi toate informatiile in afisul evenimentului. Aviz amatorilor, deci!

La multi ani, raw-vegani!

O, ce salata minunata!!!

Nu stiu de ce m-au apucat salatele! Mai ales ca e o perioada in care toata lumea vorbeste de cozonaci sau carnati. Si chiar nu vreau sa plictisesc. Doar ca salata thailandeza cu spanac si mango este prea buna ca sa nu ajunga imediat pe blog. Sau poate o tot dau cu salatele pentru ca in mod stereotip ele sunt corelate cu femeile, iar eu in ultima vreme m-am gandit mult la cat de bine, cat de foarte bine ne-ar fi daca intre noi, femeile, ar exista putin mai multa solidaritate. SU-RO-RI-TA-TE! SU-RO-RI-TA-TE! Va veni si vremea aceea:)

Dar salata! Astazi am gustat-o pentru prima oara, astazi va scriu despre ea. Expertiza pentru ea vine de peste ocean, de la prietena mea din Toronto, care a pregatit-o in colaborare cu o alta prietena. Sa vedeti ce iese cand se pun laolalta doua minti de fete:


Ingrediente: o punga de spanac Baby (achizionata de la Mega Image unde spanacul e mic, frumos si proaspat), 1 mango intreg (copt, dar nu atat de mult incat sa fie zemos; nu stiu cum s-a intamplat, Raul a cumparat un mango perfect: copt si taricel si fff gustos), 1 ceapa rosie mijlocie, 1 ardei kapia rosu, 1 morcov maricel si o mana mica de seminte de susan.

Spanacului n-ai ce-i face decat sa-l speli temeinic; am observat ca se inmoaie un pic dupa asta, dar... coafura rezista:) Morcovul se face fasii subtiri, ardeiul kapia la fel, ceapa se taie rondele, mango cubulete, iar semintele de susan se imprastie la liber.

Ca sa-si merita si numele de salata thailandeza, iata cum preparam sosul:

2 linguri ulei extra virgin de susan, 1 lingura ulei de masline presat la rece, 2 linguri sos de soia, zeama de la un sfert de lamaie si o lingurita plina de miere.

Pentru o incorporare usoara, incepeti cu mierea, adaugati sosul de soia, frecati bine pana la omogenizare, apoi puneti pe rand restul lichidelor, avand grija ca dupa fiecare sa omogenizati inca o data si inca o data si inca o data. Sosul acesta, credeti-ma pe cuvant, merita tot efortul!

Pentru uleiul de susan, indreptati-va pasii spre orice plafar din vecinatati ca precis veti gasi intr-o varianta extra virgina. Si pentru ca nu e un ulei pe care sa-l folositi toata ziua buna ziua, o sa va tina destul timp! Noi folosim sos de soia bio si cred ca merita investitia. Semintele de susan - tot la plafar. Despre ele, am mai scris, nu vreau sa ma repet: afrodiazice - cupru - calciu, ca sa punctez doar esentialul.

Pentru toate "surorile" mele, pofta buna!:)

Salata Garbo

Stiati ca am dat un interviu pentru www.garbo.ro? Big, big smile! Pentru curiosi, este aici, si vorbeste despre ce inseamna sa fii raw vegan, care sunt avantajele si provocarile, cum urmeaza sa punem noi traditia in cui de Craciunul acesta. Am fost intervievata de o jurnalista foarte tanara, careia ii admir interesul pentru hrana sanatoasa, de care as fi vrut si eu sa dau dovada la douazeci si un pic!!! Dar sa fii raw vegan niciodata nu e prea tarziu:)

Asadar, Iuliei si lui Garbo.ro le dedic eu aceasta salata, facuta de Raul acum ceva vreme si ramasa in folderul soon to be released.


O postam pentru ca e o prea vie dovada ca o salata poate fi hranitoare si delicioasa. Cu atatea ingrediente usor de procurat si numai bune, salata Garbo (sic) poate sa fie singurul fel pe care il mananci la o masa si tot sa te simti satisfacut(a). E de asemenea o alternativa, caci stim cu totii cat de importanta este diversitatea.

Si cand spun ca este importanta, am in vedere sensul foarte larg: nu numai ca ne plictisim daca nu mancam variat (nu-i asa ca e ultra-mega adevarat?), dar corpul nostru chiar are nevoie sa consumam verdeturi si legume si fructe si seminte de toate felurile. Pentru ca fiecare ne aduce cate ceva, pe care poate nu-l gasim suficient decat acolo.

Ingrediente: 1 punga de spanac baby (deci cu frunze mici), 1 avocado bine copt, 1 ceapa rosie de marime mijlocie si 2 maini sanatoase de vlastari de floarea soarelui.

Spanacul se spala si atat:) Avocado se curata de coaja si se taie in cubulete, ceapa se taie rondele, iar vlastarii se scot din cutie si se spala bine bine si atat:)

Apoi vine sosul: 2 lingurite tahini, 1 catel de usturoi fara germenele de la mijloc (in felul acesta e mai usor digerabil si evitam si mirosul neplacut), 1 lingura ulei de masline presat la rece, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita de miere (optional), 2 linguri de apa, sare dupa gust si ta-nam 1 lingura de faina din seminte de in.

Usturoiul se piseaza bine-bine-bine, apoi se amesteca cu restul ingredientelor si voila sosul pentru salata cu spanac Garbo.

Ca sa nu ma credeti pe cuvant, o sa va zic cate ceva ca sa intelegeti de ce salata aceasta este un melanj de bunatati, lasand gustul la o parte! Verdeturile ne dau minerale de tot felul, spanacul puncteaza foarte bine la capitolul fier dupa cum sa stie, sunt foarte usor digerabile, etc. Avocado face tot ce am spus aici si are si virtutea de a lega toate elementele celelalte la un loc. Vlastarii - where do I even start? Prin germinarea semintelor valoarea nutritionala le creste insutit, adica multiplicarea nutrientilor se face de la 300 la 1200%, ceea ce ii face, doar un exemplu dau, al doilea cel mai mare provider de minerale dupa algele marine. Semintele de susan sunt o sursa excelenta de cupru si calciu, se spune si ca sunt afrodiziace. Dublu like! Aproape toate mineralele si vitaminele se absorb mai bine de catre organism in prezenta vitaminei C, iar salata Garbo are lamaie. Semintele de in sunt cele mai fibroase alimente pe care le gasim in natura si fibre, nu avem niciodata prea multe cu regimul alimentar obisnuit. Pentru incepatori, fibrele astea sunt esentiale la tranzitul intestinal.

Nu va mai spun decat ca vlastari proaspeti si bio si crescuti cu grija si dedicatie gasiti la Laura Popescu, contactabila aici.

Au revoir!

Exista fast food dupa raw vegani?

Sa zicem ca mi-as deschide un fast food raw vegan. O contradictie in termeni, sunt constienta, dar permiteti-mi aceasta ipoteza va rog. Pe Raul cica l-as castiga de client. Dar ia sa vedem daca voi ati da pe la mine si ati mai da si bani ca sa va ospatati din mancarea mea rapida.

Mai intai va dau voua reteta burgerilor mei pe care i-as expune in galantarele micului meu restaurant sa-i incercati acasa si pe urma sa va hotarati.

Sunt foarte usor de facut, mai ales ca ingredientele sunt relativ la indemana, deci nici nu va bag la cheltuieli:) Iata-le:

1 mana de caju, 1 mana mare-mare de nuci, cateva nuci braziliene (optionale), 1 canuta seminte de floarea soarelui (crude, da?), 1 ceapa rosie de marime mijlocie, 1 ardei kapia rosu, 6 jumatati de rosii uscate la soare, 1 lingurita de sare himalayana, 1 lingura de oregano uscat, 1 lingura de tarhon uscat, 3 linguri de zeama de lamaie si 1/2 canuta de faina din seminte de in.

Pasul unu presupune ca puneti la inmuiat semintele de floarea soarelui si rosiile uscate la soare (daca nu le aveti deja conservate in ulei) si le dati ragaz vreo ora, doua - dupa rabdare. Spre finalul asteptarii, daca aveti seminte de in trebuie sa le rasniti, daca aveti deja faina de in nu va mai preocupati decat sa spalati si curatati ardeiul si ceapa si apoi sa le maruntiti putin. Se presupune ca mai e putin si va razbeste foamea deja asa ca puneti absolut toate ingredientele de mai sus in food processor si... procesati:)

Va rezulta o pasta pe care va invit s-o modelati in burgeri; o sa va iasa vreo 10-15, dar nu-s prea multi, o sa vedeti;) Burgerii se dau un pic la frigider, pret de o ora sa zicem, apoi se pun pe un "pat" (hai ca am ajuns sa folosesc jargoane) de salata de varza, pe care ati aflat-o in episodul de aici. Pana la urma, orice salata cu verdeturi merge!

Nu va las pana nu va spun cateva vorbe nu bune, ci foarte bune despre semintele de in. Ele sunt indispensabile pentru doamnele si domnii interesati pe bune de sanatatea lor! Sunt alimentele naturale cu cel mai mare continut de fibre, atat de utile pentru un tranzit si deci o curatare mai aproape de optim a organismului nostru. Si mai au si un continut mare de omega 3.

Ultima strigare pe ziua de azi: sa nu sperati cumva la restaurantul asta fast-raw-veganist-foodist caci a fost doar de dragul introducerii in subiect! Va pup cu drag!

Salata de varza with a twist

Salata de astazi este pentru toti cei care vor s-o rupa cu rutina. Si care vor sa dea o noua dimensiune notiunii de salata de varza. Si care vor sa-si surprinda papilele gustative cu un melanj de gusturi ce-si pastreaza cumva identitatea, dar creeaza un ansamblu unitar si foarte bine echilibrat. Nu in ultimul rand, o recomand celor care tin dieta si care pur si simplu au nevoie de putina diversitate in meniul frust si standardizat al zilei. E de fapt pentru toata lumea, care vrea sa manance si delicios, si sanatos. Iar apoi nici nu e decat un fleac s-o pregatesti.

Eu am "gatit"-o foarte repede, in timp ce ma dedicam de fapt unor bomboane pentru una dintre cele mai vechi prietene ale mele. Raluca, apropo, au avut si dragoste in ele!:)

Dar iata cum a aratat salata de varza a la Crazy Good Raw:

Ingrediente: 1/2 varza medie, 1 ardei kapia rosu, 1 lingura ulei de susan (sau ulei extravirgin de masline), 1 lingurita sare himalayana.

Varza se da pe razatoare sau se toaca sau se marunteste in robotul de bucatarie. Ardeiul kapia se taie in fasii lunguiete si subtiri si se amesteca cu varza. Se adauga uleiul si sarea si se freaca totul pana cand legumele se inmoaie putin. Daca rezulta prea multa apa la sfarsit, aceasta se scurge pentru ca vine sosul!!!

Ingrediente pentru sos: 1 lingura unt de migdale, 1 lingurita de miere, 1 lingura sos de soia, sucul de la o portocala si 1 lingurita de ghimbir ras.

Se amesteca toate bine bine, dupa care se pune peste varza si salata este gata!

Delectare placuta!

Bomboane Milky Way-style

Poate va gandeati ca azi va las fara o reteta noua. Si va inselati amarnic, stimati telespectatori si drage telespectatoare! Ceea ce nu inseamna ca apuc eu cumva sa scriu pe blog in fiecare zi, caci nu sunt de 3 ori femeie ca sa pot sa le fac pe toate cate imi propun! cC inseamna doar ca azi mai publicam ceva! Si nu orice ceva, ci niste bomboane excelente, care urmeaza o reteta publicata mai de demult de Ina.

Sa vedeti cum a stat treaba. Noi aveam de multa vreme in casa pasta de cacao, care arata asa ca un lingou mare, caci ambalajul e auriu, iar inauntru este ca un baton mare de ciocolata. Daca il gusti e ca si cum ai manca ciocolata cu adevarat, dar una care n-are pic de indulcitor. Deci nu prea buna, ca s-o zic pe romaneste. Si desi o aveam de mult, nu facuseram nimic cu ea, pentru ca la torturi si bomboane puneam unt de cacao. Insa am descoperit reteta aceasta a Inei, care scria negru pe alb ca se pune pasta de cacao si, cum proprietatile mirobolante i le stiam deja, I gave it a try.

Mai intai sa ne lamurim ce e pasta aceasta. Este materia maronie produsa din rasnirea boabelor sau nibs-urilor de cacao, in stare cruda. Untul de cacao natural care se afla in boabe se topeste in timpul rasnirii astfel ca boabele devin aceasta pasta, care in engleza se numeste liquor, desi nu contine niciun strop de alcool! Pasta de cacao este precursoarea ciocolatei, a untului de cacao, a pudrei de cacao si a tuturor celorlalte produse de ciocolata.

Ia sa vedeti ce a precurs la mine acasa:


Ingredientele sunt: 1 cana de pasta de cacao rasa, 1 cana de fulgi de cocos bio, 1/2 cana de miere, 3 linguri generoase de unt de cocos, 1/2 lingurita de vanilie praf bio, un praf de sare himalayana si 2-3 linguri de apa.

Cea mai grea operatiune a fost razuirea cremei de cacao, care are o textura destul de dura, dar pana si asta nu mi-a luat mai mult de 5 minute. Se da deoparte si se topeste untul de cocos, la o temperatura de pana la 40 grade Celsius, ceea ce inseamna ca puteti s-o faceti fie in deshidrator, fie intr-un bain marie cu apa calduta. O data terminata si aceasta operatiune, toate ingredientele de mai sus le-am pus in blender, cu cele mai lichide la inceput ca sa nu stresam prea mult device-ul electric si vruuuuuuum.

Pasta aceasta se transfera intr-un vas de portelan si se da la congelator. Da, ati auzit bine! Am incercat la frigider, dar ramanea inca prea moale pentru a fi modelata sub o forma recognoscibila de bomboane, asa ca la congelator cu toata increderea. Dupa aproximativ o ora la -20 de grade, nu era inca inghetata, dar numai buna de facut bile. Provocarea este sa le faceti cat de cat egale, iar treaba asta iese de-abia dupa primele 10 bomboane:) Fiecare bila se tavaleste prin alti fulgi de cocos bio albi ca zapada si se transfera in frigider.

Nu sunt bune, sunt foarte bune! Raul a spus ca seamana la gust cu ciocolata Milky Way, despre care si eu cred acum, dupa ce-am mancat din bomboanele astea, ca e tare buna Eu nu-mi aminteam... Dar totusi Milky Way are zahar si lapte si oua, rau-rau-rau. Faceti bomboanele astea, zic!

Stati ca nu va las asa! Scopul meu ascuns era sa va zic niste lucruri despre cacao, foarte putin cunoscute intr-o lume in care industria farmaceutica vrea sa ne indoape cu antidepresive:((((

Boabele de cacao contin serotonina, triptofan, anandamida, dopamina si PEA – adica toti acei hormoni care au un efect pozitiv asupra chimiei creierului nostru pentru ca permit circulatia mai mare de serotonina si alti neurotransmitatori in creier.

Triptofanul este un aminoacid antidepresiv si joaca un rol important in productia de serotonina, un neurotransmitator anti-stres care reduce anxietatea si ne sporeste rezistenta la stres. PEA este un element chimic care creste secretia de adrenalina. Este cunoscut si sub numele de substanta “dragostei” pentru ca este produsa de creier atunci cand suntem indragostiti. Joaca un rol important in cresterea puterii de concentrare, a starii de constiinta si creeaza o viziune pozitiva asupra vietii, ceea ce face din cacao raspunsul naturii la… Prozac!

Anandamida este cunoscuta sub numele de hormonul fericirii, pentru ca el este secretat de creier atunci cand ne simtim excelent. La dans, la sport, la sex. Iar boabele de cacao sunt singura sursa naturala descoperita de anandamida!

Dopamina este un regularizator al starii de bine, care ajuta atunci cand vrem sa reducem portiile de mancare si sa invingem comportamentele compulsive.

Dintre toate felurile de hrana naturala din cate exista, boabele de cacao au cea mai mare concentratie de antioxidanti, relevati in studii medicale ca fiind foarte stabili si usor de preluat de organismul uman, ei ajungand la celulele tinta in maximum 30 de minute.

Cate din toate acestea credeti ca mai ajung in ciocolata de pe rafturi? Dupa ce boabele de cacao au fost prajite si pe urma inca si mai procesate in timpul fabricarii ciocolatelor de larg consum? Dupa ce au fost combinate cu lapte, dovedit fiind faptul ca laptele si produsele lactate inhiba capacitatea de absorbtie a antioxidantilor de catre organism?:((

Pe mine ma intristeaza si ma si revolta cand ma gandesc la asta si la cat ne-ar mai trebui inca sa iesim de sub vraja consumerismului care ne loveste de cum deschidem usa casei sau televizorul! Dar m-ar inveseli sa faceti bomboanele acestea si sa-mi ziceti vreo doua dupa aceea;)

Ca sa nu uit, pasta de cacao puteti s-o cumparati de aici, iar fulgii de cocos bio sunt de la Ki-Life. Eu n-as strica reteta cu unii normali luati de la supermarket pt ca pur si simplu nu au gust!

Paste raw din dovlecei

Beware, pasta strikes back!

Exact ca in bucataria traditionala, si cand esti raw vegan si ti-e foame sa faci niste paste e parca cel mai la indemana. OK, exclud supele crude facute la blender, vorbesc de felul 2, sa-i zicem. Si tot ca in bucatareala traditionala, te uiti ce ai prin casa, selectezi cateva ingrediente mari si late si incropesti niste "paste".

Pastele raw vegan sunt insa mult mai speciale si iata doar pe scurt de ce:
1. Nu contin cereale deloc, deci excludem riscul de a manca ceva modificat genetic (se stie ca asupra granelor mai presus s-a abatut atentia cercetarilor genetice de dupa cel de-al doilea razboi mondial incoace);
2. Nu contin gluten, ceea ce e mare lucru pentru o multitudine de categorii de public: persoanele care au intoleranta la gluten, cele predispuse la alergii sau suferinzii de boala celiaca;
3. Nu ingrasa, of course!:)
4. Nu prezinta combinatii alimentare care nu numai ca ingrasa, dar mai cauzeaza si diferite complicatii digestive - OK, sa nu-mi dati argumentul cu gustul bun care merita sacrificii pana nu ati preparat si pastele astea crude si vegane si le-ati mancat;
5. Contin legume crude, bineinteles, din care ne luam - imediat dupa digestie, rapida in cazul legumelor negatite - vitamine, minerale, proteine, aminoacizi atat de pretioase cu toatele pentru sanatatea noastra fizica si mentala.

Revenind la oile noastre, adica reteta, sa stiti ca este adaptata dupa o reteta a Andreei Lazarescu care a impartasit-o publicului la o demonstratie culinara de la Casa Rawz.

Si se prezinta in felul urmator: 3 dovlecei medii, 1 cana de florete de broccoli, 1 praz subtire, 1 legatura de ceapa verde.

Dupa ce curatam dovleceii de coaja, ii taiem pe toata lungimea cu mandolina de curatat morcovi, astfel incat sa facem "tagliatele". Prazul si ceapa se taie dupa buna voastra inspiratie si impreuna cu broccoli se amesteca alaturi de pastele din dovlecei.

Dar ce-ar fi pastele fara sos???

Sosul: 1 lingurita de unt de migdale crud, 2 linguri tahini crud, 4 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita de sare.

Untul de migdale confera sosului o nota foarte putin dulce si are virtutea de a fi bogat in vitamina B2 si vitamina E care tin pielea si parul sanatoase, dar ne da si calciu si potasiu pentru sanatatea sistemului nervos. In varianta lui organica si cruda il gasiti aici, un borcan o sa va ajunga o gramada de timp, daca il tineti in frigider dupa sigilare. Tahini crud - ei bine, la bacaniile arabesti nu-l veti gasi decat in varianta procesata, dar puteti sa il faceti singuri ca aici sau sa vi-l achizitionati de aici, chiar organic. Nu va spun decat ca dintre toate uleiurile existente, cel de susan are cel mai mare continut de antioxidanti!

Asadar, toate ingredientele de mai sus se combina intr-un sos delicios care se toarna peste legumele de mai sus. Le punem deoparte pentru macar 20 de minute ca sa se intrepatrunda gusturile si pentru ca legumele sa capete o textura mai usor de mancat, dupa care savurati-le cu placere! Ca surprinse si surprinsi stiu sigur ca veti fi:)

Engage!